Mihail Lermontov

Multe râuri calme încep prin a fi o cascadă turbulentă, dar niciunul nu se ciocneşte şi nu spumează pe tot drumul său către mare.

citat din Mihail Lermontov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În natură, cauzele opuse adeseori produc acelaşi efect: un cal cade din picioare şi din cauza statului pe loc şi din cauza mersului excesiv.

citat din Mihail Lermontov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crede-mă: doar acolo există fericire, unde există încredere şi iubire. Amicii nu întotdeauna ne susţin. Bucuriile se uită, dar tristeţile rămân.

citat din Mihail Lermontov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndepărtându-ne de condiţionările societăţii şi apropiindu-ne de natură, devenim involuntar copii: tot ce-am dobândit dispare din suflet, iar el devine din nou aşa cum a fost odinioară şi cum va fi, probabil, iarăşi cândva.

citat din Mihail Lermontov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe râuri liniştite încep cu cascade zgomotoase, dar niciunul dintre ele nu ajunge să se verse în mare. Dar această linişte este adesea un semn al unei mari puteri, chiar dacă ascunse: plinătatea şi profunzimea sentimentelor şi a gândurilor nu permite impulsuri furioase; sufletul care suferă şi se desfată se convinge că aşa trebuie să fie, şi el ştie că dacă n-ar fi furtuni, arşiţa neîncetată a soarelui l-ar usca.

citat din Mihail Lermontov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii

Voi, nori ai cerului, stranii în veci!
Vă chinuiţi, ca şi mine, voi cei goniţi,
Prin lanurile de mărgăritar, prin stepa de azur,
Din partea de nord, până-n partea de sud.

Cine vă goneşte: este a sorţii hotărâre,
O ură tainică, o făţişă duşmănie?
Sau vă apasă, poate, o nelegiuire,
Sau ale prietenilor veninoase bârfe?

Nu, pe voi v-au plictisit discuţiile inutile...
Vă sunt străine suferinţele şi pasiunile;
Întotdeauna, reci, fiind, întotdeauna, liberi,
Voi nu aveţi o patrie, voi nu sunteţi exilaţi!

poezie de Mihail Lermontov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vela

Sclipeşte-n zare-o velă albă, se-înclină şi revine,
Acolo unde cerul şi marea-albastră-s una:
Ce caută-n aceste ţinuturi – pentru ea străine?
Ce-a lăsat în urmă,-acasă, înfruntând furtuna?

Straşnic, vântul stârneşte-înalte valuri,
Catargul geme şi-oftează-n genuni de ape...
Dar ea nu caută-ale fericirii voaluri
Şi nu de fericire vrea să scape.

Dedesupt, limpede, aleargă curentul submarin,
Deasupra, soarele razele aurii îşi toarce;
Rebelă, parcă-ar căuta-n furtună un altfel de destin,
Ca şi cum doar în uragan ar găsi linişte şi pace.

poezie de Mihail Lermontov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!