Lista completă
Rosa cogitans
Când totul își urmează statornica orbită
și electroni și aștri ca niște valuri sună
în malul existenței, au pentru ce, iubite,
am scrie o silabă, fie ea rea sau bună?
... Dar ce chemare clară urmează-această roză,
din nopțile amorfe ale țărânii oare
ce forță limpezită, fantastică nevroză
și pentru ce sublimă, eternă sărbătoare?
Nu-mi spune că lumina se mântuie degrabă,
că osebite soiuri de viermi deja-n viscere
așteaptă-n mii de germeni; că nu-i nicio silabă
să steie-n necuprinsa monadelor tăcere.
Nu-mi spune că-i egală cu sine suferința...
E un incendiu sacru ce mistuie, și arde
ca o făclie-jertfă pe un altar Ființa
de-a pururi dătătoare de viață și de moarte.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă, Poemul de purpură și alte poeme (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
La iarmarocul de vorbe
"Hai la băiatu, ia vorba fierbinte,
își ține de cald și te-ajută la minte!"
"Vând vorbe pestrițe, orice măsură,
se potrivește la orișice gură!"
"Închiriez arhaisme cu ora."
"Cuvinte mecanice, Firma Pandora."
"Vorba dulce mult aduce."
"Repar la moment epitete năuce."
"Cuvinte zemoase, cuvinte harbuz,
vând vorbe de leac pentru văz și auz!"
"Ia doamnă, ia doamnă, o vorbă de-amor,
pentru noptieră, în dormitor!"
"Atelier de-ndreptat adjective sucite."
"Ascut la tocilă cuvinte-cuțite."
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiunea autorului: slăbiciunea sa în fața lumii, a trecerii vremii și a Poemului de purpură
Acesta e autorul: el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă.
Astfel înarmat, tot ce există îl mușcă.
Adeseori spune:
"o, slăbiciune
numele tău este artă."
Fiind deci atât de ridicul și slab, întreprinderea lui e deșartă,
întocmai ca a zidarului, fratele său,
care a vrut să clădească o piramidă-n Țicău.
Dar mai cu seamă,
ora îi pare târzie, și mult îi e teamă
că vremea nu-i pe măsura uneltelor sale modeste.
Deci plin de mâhnire el vă propune această poveste.
poezie de Mihai Ursachi din Arca (1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie pierdută
Iar poezia aceasta am scris-o
la o pădure, pe frunze gălbui de arțar.
Fără figură de stil,
cu o cerneală imperceptibilă.
Doar căprioarele, când rumegă frunzele scrise,
lăcrimează și tac.
poezie de Mihai Ursachi din Diotima (1975)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre noi doi, copacule, oare cine va muri? Tu care nu știi, sau eu care știu?
Mihai Ursachi în Alte 11 chipuri de a vorbi tăcerea (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cuvântul de rămas bun
Iubitelor, vă las acum.
Adio-ți zic deci, Nicoleta,
adio Nuți, Muți, Geta,
căci viața asta-i doar un fum.
Adio ție, Minodora,
un trai deplin și fericit
cum altă dată ne-am dorit
nu ne-a fost dat amândurora.
Căci tu fiind de felul tău
muiere pururi fără saț,
ți-au trebuit atâți bărbați
câte femei am avut eu.
Și iarăși, încă zic adio
elevei mele Artemisa,
cu carnea tare cum e tisa.
Pe unde este, Domnul ție-o.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ursachi (12 decembrie 1971)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criza despre care se vorbește este doar în capul unora. Poezia este o extraordinară energie a ființei. Iar eu cred chiar în prosperitatea ei.
Mihai Ursachi în Daniel Corbu în dialog cu Mihai Ursachi (1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mihai Ursachi, adresa este: