Lista completă, pagina 2
Vis de copil
Arcade gotice, coloane elene,
cu creneluri dorice
si sacrada-familiene,
imparteau inaltimi de alabastru,
heraldice umbre cu intuiri ionice;
Si ca intr-un amestec,
semiotic, motrice, intens,
conturau palatul de margean
al visului meu
de cer dens.
Pauni albinosi,
imi invadau gradinile suspendate
pe palmierii revarsati
in verde exotic;
Iar mai incolo,
un soare... nu... doi sori,
topeau nisipul fin, in revarsari
de niluri de aur si nestemate;
Caleidoscop de licariri toride.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bradul...
Pentru prima si prima oara,
Cand am simtit gustul rece de fier
intre radacini, era tare ger.
Tin minte ca se facuse seara.
Noi eram inca mici si boldei,
Abia ajungeam la genunchii bunului,
Si ne-au smuls din matca pamantului,
Cand ne-au luat de langa ai mei.
Apoi am crezut ca am murit,
Ne-am trezit mai dinspre amurg,
Mirosea a strugure-n parg,
Eram asezati tustrei lang-un dud vestejit.
Am crescut ceva vreme la geamul bunicii,
Pana ce, pe frate-miu l-au luat batui-ar aleanul,
L-au impodobit frumos, sarmanul,
La Nunta sa-l bata voinicii.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteptand...
In colt de camera, tacut,
Statea cuvantul ce-mi umbla prin minte,
In colt de camera, pe-un colt de foaie asternut,
Statea cuvantul meu si ma privea cuminte.
Un intuneric mov pe amandoi ne cuprindea,
Si umbre stranii zamislea-n odaie,
Lumina lunii ca de nea,
Iar focul inimii mi-ardea vapaie.
In scaun sed si-astept ca vantul,
Sa-mi ninga lin in poala flori si soapte,
Respir adanc, oftez si gandul,
Imi zboar-aiurea, departe, in noapte.
Si simt incet-incet cum dorul ma cuprinde,
Iar totul in odaie e-necat in cald parfum,
Pe coltul foii mele se-nsiruie acum cuvinte,
De-ai fi iubita mea, tu, langa mine-acum!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul singuratatii
Sunt singur in noapte, iubito,
sunt singur ca tine, in noapte;
Iar noaptea-i facuta ca mine,
din soapte.
Iti zaresc chipul bland prin neguri de frig,
Alerg catre tine iubito, te strig,
tu dispari, te topesti, cand in brate te strang;
Tu dispari iar eu plang.
Petale albastre de crin curg din nori
si trestii uscate suiera-n vant;
Iar soarele-i luna in zori
Si-n vie graurii cant.
Paduri de faget, lumina primesc
si lacuri se unduie-n noapte
si strazile-s goi si orele trec
si noaptea-i facuta din soapte.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mihai Antonescu, adresa este:
