Lista completă
Epigon antum
M-am autodenumit epigon antum,
Un fel de vierme de carne de tun,
Spic de grau intr-un lan
In buna masura trubadur si golan.
Nedemn de a fi citit de copii,
Inca profan contemporanilor vii,
Adulter pentru doamna moderna,
Tavaleala rustica in lucerna.
Ratacit romantic pe buza de mileniu,
Cautand femeia-femeie de un deceniu,
Simbrier de curte domneasca,
Lector de duminica pur romaneasca.
Floare de camp rumegata de cal salbatic,
Saltimbanc fara plasa, astenic si apatic,
Scara spre podul casei mele,
Cu destinatia Dumnezeu via stele.
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Imi plange iarna...
Imi plange in palme iarna
cu albele-i lacrimi zalude,
Si picurii mici de gheata,
raman fara viata,
in palmele-mi ude.
Si munti si paduri stau garbove,
sub o povara alba, curata,
Iar iarna le plange pe umar la toate,
o iarna geroasa si trista
si imaculata.
Si corbii nauci scormonesc cu gheara
in covorul pufos de zapada,
Si negre naluci se zaresc printre pomi,
aratandu-si stinghere
fata lor fadă.
Fumul din hornuri dantuie
cu vantul taios de afara,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autumnala
Am intrat pe randul al doilea al unei vii,
Si mi-a mirosit a pivnita domneasca,
Pe randul trei mirosea a pirostrii,
Iar pe restul, a casa parinteasca.
Am intrat pe un rand oarecare cu porumb,
Si mi-a mirosit a mamaliga taiata cu ața,
A palma aspra de taran odihnind pe un damb,
A pamant reavan sapat dimineata.
Am intrat in livada de peri si de pruni,
Si mi-a mirosit a tuica galbena fiarta,
A gutui si a meri cu mere dulci si a aluni,
A "camera de la drum" si a lemn de poarta.
Am calcat pragul prispei unui locas taranesc,
Si lana servetului agatat in pridvor,
Mirosea a urda si a bors pacuraresc,
A lemn de fag ars domol pe razor.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un suflet sihastru...
Ma privesc si-mi pare,
Ca cel ce aievea-mi apare,
Nu sunt nicidecum tot eu,
Ci doar o simpla-aratare.
Si ca prin tulburi oglinzi,
Ma privesc cu ochi de strain,
Si aratarea imi pare ca are,
Un suflet golit de destin.
Se-aude departe,
Un raget de fiara, agonic si crud,
Ca un tunet pustiu si surd,
Si-mi pare ca vocea mea o aud.
Privesc catre mine si parca,
Trupul ce vad e rece si greu;
E trupul unei fiinte ce moare,
Si vai, fiinta aceea sunt eu!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost o vreme...
A fost o vreme in vietile noastre,
Cand inimile ne erau astre,
Si vietile ne erau nori de margean,
Iar acum, atat de banal, ne desparte-un ocean.
A fost o vreme si pentru noi,
Cand ne-aratam unul altuia goi,
Ne sarutam pe gura cu foc,
Si luam viata ca pe un joc.
A fost o vreme cand in ger si viscol taios,
Eram langa foc, ofrandele Zeului Eros,
A fost o vreme cand sub lună plina de Mai,
Eu te iubeam, tu ma iubeai.
A fost o vreme ce nu va mai fi,
Si va fi o vreme cand noi vom muri,
Iar sub astre vor mai ramane,
Doar poemele noastre.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Toamnele rubinii
Toamne rubinii se scutura de frig,
Odata cu ploile, pe spinari de umbrele.
Trecatori cenusii stau covrig,
Sub paltoanele ude si grele.
Dimineti de crepuscul poleite cu bruma,
Petice de nori plumburii aruncate aiurea pe cer,
Seri pe alei cu luna oglindita-n baltoace cu spuma,
Zile de lacrimi de jale de ger.
Corbi care croncane a pustiu si tristete,
Muscate cu parfum de romante inghetate-n ferestre,
Restaurante calde pline de lumini si de fețe,
Precupeti ce isi vand inghetati marfa prin piete.
E toamna iubirilor soptite numai la stele,
In seri cu fum cenusiu in hornuri cu scrum,
Anotimpul asta il simt in oasele mele,
Si e toamna chiar si in sufletul meu acum.
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doua salcii
În unduiri de raze, poleită,
O lotcă neagră taie roșul soare.
Un cocostârc cu aripa zdrelită,
Atinge parcă moale, îndepărtata zare.
O înserare blandă, se-asterne liniștită,
Pe apele cetoase, de aburi, precum norii.
Doar ea, cu gându-i slobod, se luptă amagită,
Prin puncte cardinale, să cate iarăsi zorii.
Ea, ochii blanzi si-i poartă, pe piscurile mării
Si in zadar încearcă, prin 'naltele talazuri
Să își croiască vorbe, in poarta înserării,
Precum torentul cale, prin de-bazalt zagazuri.
El, o privește numai și mut e de uimire,
Ca o statuie parcă, sirenă impietrită.
Doar biza îi adie prin părul de safire
Iar pielea-i feerie, sideful o imită.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa de flutur...
Aripa de flutur diafan, fin ca panza de paianjen,
Asa este sarutul tau pe pleoapa mea inchisa,
Iar dincolo de ea ochiul plange sarat,
Despre tine
Spuma marii ranite de vant,
Urletul ploii la stresini,
Ras de copil balacindu-se in rau,
Mirosul ierbii in luna lui mai,
Asa e amorul-mi, amoru-ti!
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cat de ciob...
Cat de ciob sunt,
cand globul-noi s-a spart acum
si a ramas din el,
doar aerul ca o sfera.
Cat de ciob sunt
si cat de nihilist
e liantul ce m-ar putea lipi
la loc, in spatiul acela gol,
prin care intra si ies acum in voie,
demonii unui viitor
ce ar fi putut fi
dar deja nu mai e.
Cat de ciob sunt,
si cat de netede imi sunt marginile
si cat de mate,
ca ale unei prisme
care tine in ea,
toata lumina unui soare negru
ce va lumina de acum,
doar umbrele unui trecut
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la fereastra ta...
De la fereastra casei tale,
Viata se vede mai frumos,
Nici amurgul gros al inserarii,
Parca nu-i atat de gros.
Si pare-se ca noaptea dintre noi, acum,
E cea mai lunga noapte,
Si cómplice ne-asculta linistita,
Plini de amor si soapte.
Batranul timp a obosit si el,
Vrasmas ne-a fost prea indelung,
Acum e ostoit precum un ceas cu cuc,
Si ruginit ca un inel de nibelung.
Din zori fi-va-ne viata iar destin,
Corabie de scanduri in furtuna,
Iar noi bazalt si monolit si sfera,
Alunecam spre infinit, ca un arcus pe struna.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mihai Antonescu, adresa este: