Marius Robu

Un vers

Eu n-am timp să mai scriu perfect,
Că, de-aş avea, nici n-aş mai scrie,
Ci m-aş lăsa o veşnicie
Să te iubesc fără defect.

Apoi m-aş apuca să-nvăţ
La ritm, la vers, la prozodie;
Urechile să vă răsfăţ,
Devoratori de poezie.

Dar, lume, sunt dator la stele,
Şi toate versurile mele,
Împrumutate de la praf,
Sunt versiuni la epitaf.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şarpele

-Mai muşcă şi tu din mărul ăla,
Că n-am luat decât două guri
Şi-am rămas gură-cască
La tot ce s-a-ntâmplat:
Izgonire, dragoste, moarte
Şi toate celelalte!

-Nu mai vreau măr!
Izgonirea asta şi moartea
Mi-au luat pofta de mâncare;
Nu mi-a mai rămas decât
Pofta dragostei,
Zise ea schimbându-se la faţă,
Aruncând mărul
Şi lăsându-mă cu burta goală,
Dar înţelept ca şarpele!
02.09.2003

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curbura sunet-privire

De nesomn, mă doare mintea,
De nevis, ochiul mă doare,
Pe când inima cumintea
Sună, toacă răbdătoare...

Am nevoie de bătaie,
Însă cine să mă bată,
Dacă inima se-ndoaie
Ca o toacă-ncovoiată?

Inimă, te rog din toate
Ce mă dor fără-ndurare,
Stai cu mine şi mă bate
Până fiul meu cel mare

Va putea singur să toace,
Pe vârfuri suit un pic!
Vezi cum sună! Dacă-ţi place,
Stai să toace şi cel mic!

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (22 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate finală

Astă noapte pe la trei
A murit un om sărac
Şi l-au plâns un pui de drac
Şi vreo două trei femei

Că avea săracu-n viaţă
Obiceiul să iubească
Şi să tot păcătuiască
Şi pe dos dar şi pe faţă

Dacă voi muri şi eu
Când cocoşii vor doini
Tu să vii, cum ai veni,
Să boceşti la capul meu

Şi să-L chemi pe Dumnezeu
Să mă plângă la picioare
Şi apoi la fiecare
Parte a trupului meu

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (1996)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Particula de gheaţă a lui Robu

(A se citi din perspectiva Principiului al doilea al termodinamicii)

Să fie dorul dinainte
Mai greu ca dorul dinapoi?
Să fie dragostea fierbinte
Mai rece decât un gheţoi,
Electrizând şira spinării,
Câmpul magnetic dintre noi,
Laboratorul aşteptării
Unui deznodământ în doi?

Să fie dragostea din urmă
Mai mare decât cea dintâi?
Să fie dorul ce ne scurmă
La fel şi după ce rămâi
Însărcinată cu iubirea
Din creştet până la călcâi?
Când se va naşte nemurirea,
Vom fi la ea la căpătâi?

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine sau de ele?

Poate că, de fapt, nu mi-e dor de tine
Ci de felul în care Universul ţi se-nchină
Când mi te-apropii sau când eşti cu mine
Mi-e dor de întunericul făcându-se lumină
Să-ţi mângâie picioarele fugind pe-a mea retină
Tălpile tale, fac pământul gură
Pe care apăsat şi-n mers o fură
Gleznele tale fac din iarbă floare
Iar tălpile fac artă din covoare
Coapsele tale vântul scot din minţi
Părându-i şi de gheaţă şi fierbinţi
Mijlocul tău, mişcându-se ceresc
Dă naştere la răget bărbătesc
Şi pieptul tău şi spatele şi gâtul
Duc în ispită mare absolutul
De gura ta, de ochi, de suflet sau de păr
Nu mai vorbesc, dar fac într-adevăr
Minuni de care mi se face dor
Nu făr' de tine, făr' de ele mor.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 august 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni a căror iubire este atât de înflăcărată, încât orice apropiere dintre ei le-ar arde aripile fluturilor din stomac.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţă

Evă cu picioare goale,
Iarbă sub tălpile tale
Face-m-aş, cu firul moale
Să te mângâi pe la poale.

De mă plâng să nu m-asculţi,
De mă frâng să nu te uiţi
Cum te-ai mai uitat la mulţi
Eva mea cu ochi desculţi.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de vânt

- Ce-ai, vântule, cu faţa mea?
Vrei să mi-o mângâi, să mi-o baţi
Sau numai să-i săruţi ai vrea,
Cei doi obraji de plâns brăzdaţi?

- Măi, omule, vreau să-ţi usuc
Din ochiul drept, din ochiul stâng,
Izvoarele, şi-apoi mă duc
S-o bat pe cea de care plâng.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (10 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe

Mi-e numai toamnă fără tine
Şi frunze nevăzute cad,
Se scutură păduri în mine
Şi sunt al râurilor vad

Pe fund am numai pietre moarte,
Pe maluri doar pescari bătrâni
Mă simt un vas purtat de toarte
Pe la secatele fântâni.

Pe cioburile ce voi fi
Picioarele goale vor călca
Pe care nu le voi răni
Pe care le voi vindeca.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!