Marius Robu

a fi înţelept

A fi înţelept înseamnă a visa şi a avea răbdare.

definiţie aforistică de Marius Robu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

în lumea largă
mi se mai pare strâmtă
doar aşteptarea

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

La marginea unei păduri
Zăcea o pasăre-ngheţată,
Zburase peste arături
Şi peste codru viaţa toată.

Agonisise pentru pui
Seminţe, pentru cuib surcele,
Fusese doar a nimănui
Şi străbătuse ierni mai grele.

Dar în această iarnă crudă,
Bătrâna, brusc, din zbor căzuse,
Fără s-o vadă sau audă
Unul din puii ce-i crescuse.

Când am găsit-o, i-am spus mamă
Şi-n lacrimi am compus îndată
Poemul ce, de bună seamă,
Nu va fi publicat vreodată,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunsul tău

Dacă ne referim la energiile care ne domină
La mine e ceva de pomină
Forţele nevăzute ale cristalelor solide
Mă dau cu tâmplele de piramide
Mesajele secrete din Manuscrisele de la Marea Moartă
La Porţile de Porţelan mă poartă
Soldaţii de teracotă şi Marele Zid Chinezesc
De spirite vecine mă păzesc
Stratigrafia perfectă a Defileului Olduvai
Îmi schimbă viziunea despre Rai
Vânătorii de elefanţi adunaţi în Tabăra din TerraAmata
I-au lăsat o urmă de urmaş lui tata
Blestemul vânătorii, pe tavanul peşterii din Altamira pictat
Mă face să mă simt bizon vânat
Sufletul meu, atârnat între Machu Pichu şi Huayna Pichu
Dă zborului din vise un indiciu
Iar despre daci nu m-aş opri din gând şi povestit
De n-aş avea o viaţă de trăit
În care totul, de la stele şi până la vorbe, mă doare.
Destinul stă-n a ochilor culoare?

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (18 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunsul tău

Dacă ne referim la energiile care ne domină
La mine e ceva de pomină
Forţele nevăzute ale cristalelor solide
Mă dau cu tâmplele de piramide
Mesajele secrete din Manuscrisele de la Marea Moartă
La Porţile de Porţelan mă poartă
Soldaţii de teracotă şi Marele Zid Chinezesc
De spirite vecine mă păzesc
Stratigrafia perfectă a Defileului Olduvai
Îmi schimbă viziunea despre Rai
Vânătorii de elefanţi adunaţi în Tabăra din TerraAmata
I-au lăsat o urmă de urmaş lui tata
Blestemul vânătorii, pe tavanul peşterii din Altamira pictat
Mă face să mă simt bizon vânat
Sufletul meu, atârnat între Machu Pichu şi Huayna Pichu
Dă zborului din vise un indiciu
Iar despre daci nu m-aş opri din gând şi povestit
De n-aş avea o viaţă de trăit
În care totul, de la stele şi până la vorbe, mă doare.
Destinul stă-n a ochilor culoare?

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (18 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima poezie cu vers alb

Cei trei magi au fost poeţi.
Căutând o rimă nouă,
Cu picioare de scaieţi
Colindau desculţa rouă.

Sângerând pe cer, lumina
Unei stele i-a purtat
La Cel ce ne poartă vina,
Rămânând nevinovat.

Şi-au rămas cu El să scrie,
După care-n dar i-au dat
Prima lumii poezie
Cu vers alb, imaculat.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot şi vreau să fiu stăpânul lumii. Un singur lucru îmi lipseşte: stăpâneşte-mă tu!

aforism de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de Cuvânt

Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Şi la sfârşit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viaţă; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zise fata

Să ne jucăm de-a mama şi de-a tata
E mai frumos decât să fim părinţi,
Şi ce păcat că vine, zise fata,
O noapte-n care nu vom fi cuminţi!

Şi te voi vrea şi mă vei vrea pe mine,
Şi vom începe naşterea de prunci;
Să ne jucăm n-o să ne şadă bine,
Să ne iubim va fi târziu atunci!

Noi suntem azi prea mici şi mâine părăsite,
Iar noaptea face mame din fete-ndrăgostite;
Aşa că mi-aş dori să ne jucăm nespus
De-a mama şi de-a tata, cât încă mamă nu-s!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (11 noiembrie 2001)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când "toată lumea e a ta", ea nu te simte stăpânul, ci robul său.

aforism de Marius Robu din Aproape alb (29 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!