Lista completă, pagina 130
Neprețuit
Aș pune preț pe gândurile tale,
Iar pe cuvinte și mai mare preț,
Și fiecărui sunet, osanale
I-aș închina, un imn solemn, măreț...
Să afli cât îți valorează glasul
Cu fiecare tril pe care-l scoți
Să-l dăruiești degeaba, la tot pasul,
Absurdelor priviri de surzi netoți...
M-aș vinde tot, să cumpăr vocea ta,
Și rob i-aș fi, păstrând un singur dor:
S-o pot până la moarte asculta,
De nu, de ce să fiu nemuritor?
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (9 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva de tine
Sub lună plină cântă prepelița
Și prazul crește parcă răsfățat,
Până și curcile s-au ridicat
Crezând că soare este luminița.
Să scriu de greieri îngerii decid,
Și-au început concertul de cu seară,
Mă simt un pic închis pe dinafară,
Miroase-a flori ce noaptea se deschid.
Mi-e dor de tine, dar nu știu de ce,
Și nici nu știu de cine sau de când,
Îndrăgostit sau poate doar crezând,
Sufletul meu ceva de tine e.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De șapte zile
Mi-e trupul gol și sufletul plin ochi
Privește printre vârfuri de copaci
La ceruri. Să nu-i fie de deochi
Nu s-a mai dus la curve și la draci.
De șapte zile poate și mai bine
Mă pune să visez numai la tine
Sunt istovit cu trupul de nesomn
Dar îl urmez, că sufletul mi-e domn.
Mi-e trupul rob și sufletul stăpân
De șapte zile, poate și mai bine
Privește peste vârfuri către tine
Se uită-n cer și zice: mai rămân.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer înflorit
Pe mormântul mamei plouă,
Cerul parcă-i după somn,
Încolțind iubire nouă:
Ție doamnă, mie domn!
Ți-a-nflorit mormântul, mamă,
Căci în ziua de Florii,
Cerul te primea la vamă
Bucuros, cu bucurii...
Cât ai îndurat, măicuță
Să mă vezi din cer zâmbind,
Roagă-te și-acum, drăguță
Pentru mine, mulțumind.
Să mai înfloresc o dată
Din rugăciunea-ți curată,
Din ochii-ți din cer plouată,
Să răsar, să fiu iar tată!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesimțurile
Nu mai aud cocoși cântând în zori.
În locul nopții n-aș mai vrea să plec,
Suflet să fiu, nu mi-aș mai da fiori,
Floare de-o zi, n-aș vrea să mă petrec!
În satul necopilăriei mele
Cântau cocoșii, parcă murmurând:
Neviața te va duce printre stele,
De unde nu se-aud cocoși cântând!
Mi s-a făcut o liniște-n privire;
Dacă n-aud, măcar să gust, mi-am zis,
Nemoartea mirosind a nemurire,
Ca pipăitul unui orb în vis!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa nemuririi
Aștept să treacă ziua, să vii tu.
Nu-mi mai trimite-n locu-ți niște stele
Și nu mai zăbovi pe cale, nu,
Răsari la timp din visurile mele!
Aștept să treacă noaptea, să apari
În locul soarelui strălucitor
Nu-l mai trimite iară, ci răsari
La timp, căci vreau să fiu nemuritor!
Nemurirea nu e timpul nesfărșit,
Clipa nemuririi cel mai grabnic trece,
Nemurirea-i numai timpul potrivit,
Nicidecum această veșnicie rece.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iz(bucnire)
Sângele meu, simțind mirosul verii,
Mă-mbie către munți ca pe somoni,
Anticipând sfârșitul primăverii,
Gonind în ochii-mi turme de bizoni.
Sângele meu, simțind miros de mări,
Mă-mbie către țărm și către soare
Pe contrasensul primei alergări,
Lăsând în gura mea un gust de sare.
Inima mea, precum o căprioară,
Dorită cam de mult de sărătură,
Din pieptu-mi dulce ar țâșni afară,
În pieptu-ți ocnă, dintr-o săritură.
poezie de Marius Robu (7 iunie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, dimineața
Eu, dimineața, mă trezesc cu soarele în odaia mea,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că soarele-i doar una dintre stele;
O fi, dar asta e a mea.
Eu, dimineața, mă trezesc cu visul în mintea mea,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că e un vis ca toate visele;
O fi, dar este visul meu.
Eu, dimineața, mă trezesc cu mine în patul meu,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că sunt un om ca toți oamenii;
Oi fi, dar sunt numai al Tău.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul meu fără cuvinte
Iubirea mea, dacă nu voi mai scrie,
Avându-te, măcar o poezie?
Căci tot ce-am scris în versuri, în trecut,
A fost pentru că nu te-am cunoscut.
Iubirea mea, și cine va să știe
Că zilnic ne vom fi o poezie,
Al cărei titlu numai tu-l vei pune,
Al cărei conținut când ți-l voi spune...
Secret, fără cuvinte, pe mutește?
Poetul nu mai scrie când iubește.
Poetul scrie doar când n-are cine
Să-i pună titlu. Eu te am pe tine.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învierea inimii-mi
Sângele mă plouă pe interior,
Ud până la piele sunt, dar nu la haine,
Norilor din mine li se face dor
De-ale învierii luminoase taine.
Vino lângă mine, să mă vezi cum curg,
Vino lângă mine, să m-auzi cum bat!
Până ce se-ascunde soarele-n amurg,
Pleacă pe lumină, ca la tămâiat!
Am glumit, iubito, am întors puțin
Râul spre izvoare, să le stingă poate;
Sângele din tine curge ud și plin
Către învierea inimii-mi uscate!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (18 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marius Robu, adresa este:
