Lista completă, pagina 128
M-am înșelat?
Te-am înșelat, că nu te întâlnisem,
Te-am înșelat că nu te cunoșteam,
La tine niciodată nu venisem,
Și nici nu mă știai, dacă veneam.
Te-am înșelat că nu știam de tine,
Te-am înșelat că nici nu existai,
Dacă nu m-ai fi întâlnit pe mine,
Te-am înșelat cât încă nu erai
Îndrăgostită doar de cel ce are
Numai o vină: că te-a-nsuflețit,
După a milioana încercare
De-a te găsi, din care te-a găsit.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu se ignoră
El ne-a creat,
Dar nu a subliniat.
El este prea înalt,
Dar și-a ignorat înălțimea,
Pogorându-se.
A mai făcut și multe alte
Gesturi anonime:
A înviat: S-a ignorat;
S-a înălțat: S-a ignorat etc.
El este Cuvânt,
Dar se ignoră, tăcând în vânt.
El e Cel ce E,
Dar se ignoră, nu știu de ce.
De-asta-L ignor și eu, iubindu-L
Cu toată inima mea,
Cu tot sufletul meu,
Cu tot cugetul meu,
Ignorându-mă!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua Z
Despărțirea nu-i o glumă,
Despărțirea-i boală grea,
Pe care nu și-o asumă
Niciodată dragostea.
Vino, dragoste, cu leacul
Bolii tale netratate
Și mă vindecă de fleacul
Ăsta de singurătate,
Care parcă stă de-o viață
La capul meu, în picioare,
Din această dimineață
Aprinzând o lumânare.
Ia-mă, dragoste, și du-mă,
Că e semn de piază rea;
Despărțirea nu-i o glumă,
Despărțirea-i moarte grea.
poezie de Marius Robu (23 februarie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluier cu noduri
Din adâncul pământului,
Rădăcinile mi-aduc vești;
Voi fi iarăși ce-am fost!
Din adâncul pădurii,
Tăietorii de lemn de foc
Îmi trimit vești;
Voi fi iarăși ce-am fost!
Am de ales între incinerare
Și înhumare, ca ultimă dorință.
Mândria mă face să mă întreb
Dacă nu cumva sunt bun de mobilă:
Ar fi ca o îmbălsămare, mă gândesc...
Vântul se strecoară printre gândurile mele;
Fluier cu noduri!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (4 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca scrisul
Oricât ați vrea să scrieți ca Robu, e-n zadar...
Și eu aș vrea să duc, prieteni, trai de soi,
Un ceas pe săptămână, o zi pe an măcar,
Dar nu mi-e dat... și de-aia scriu cum n-o faceți voi...
La fel cum să trăiți, sunt sigur că n-ați vrea,
De v-ar fi dat, de v-ar fi dat, prieteni, un ceas din timpul meu...
Precum o veșnicie de lung vi s-ar părea,
La fel de greu ca scrisul, ca viața, mult mai greu...
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (12 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea bate rău cordul
Iubirea noastră bate, rea, corduri,
La cele două, sigur, mă refer,
Ce prin artere pulsează noduri,
Venele noastre-s albe de la ger.
Iubirea noastră bate un rău cord:
Inima mea, taler cu două fețe;
Cu ea nici ea nu este de acord,
Și-o dă cu foc afară, să înghețe.
Iubirea noastră bate un record
Al rezistenței jarului în scrum;
Cu ea nici noi nu suntem de acord,
Iar fără ea, nu suntem nicidecum.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu de zăpadă
La ceasul și în ziua-n care
Mi te vei stinge pâlpâit
Să-ți fie părul de ninsoare
Și tot ce încă nu te doare
Să ți se vindece iubit.
Să-ți vină moartea ca zăpada,
Ca prima iarnă din povești
Și să-ți acopere grămada
De trup, care să fie prada
Ninsorilor. Să mă iubești
Și sufletul să-ți fie nins
Până la cer necontenit.
La cel ce e de neatins
Un om de nea s-ajungi împins
De visul care l-a topit.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (20 decembrie 2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul de la masa de cărți
În diminețile în care scriu,
Cărțile mele nu mă bagă-n seamă,
Crezându-mă, pesemne, un sicriu
De care-ncepe să le fie teamă.
Ce proaste sunteți, le șoptesc zâmbind
Cărților care veșnic mă-mpresoară,
Precum un laț cu ochiul recitind
Același gât, pentru a mia oară!
Eu am numai o carte preferată,
Care pe masă nu-și găsește loc,
Până ce voi nu veți pieri vreodată,
De mâna mea, zâmbind, puse pe foc!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (4 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înviere la distanță
Iubita mea, tu ești o călimară
În care pana mea se-nmoaie des,
Cu toate că, de-o viață mai ales,
Atingerea de mână-i tot mai rară.
Reîncarnată pană, scrii din ce
În ce mai absolut, mai fără pată,
Mai fără mână, chiar mai fără toată
Muza, lăsată să se vindece.
In această viață, ultima se pare
Pentru scris, în locul unei mângâieri,
De murit, în locul unei învieri,
Pentru vindecare de la depărtare.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (9 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcuta-mi umbră
Mă simt al meu ca un copac
Al nimănui, doar cresc și tac,
Iar cei pe care-i adumbresc,
N-aud că tac, nu văd cum cresc...
Mă simt al meu ca o pădure
A tuturor; nicio secure
Pe toată nu mă pune jos,
Păstrând măcar un loc umbros,
La care vine tăietorul
Să-și pună capul și ulciorul,
Ca un călău setos de sânge,
La un călău ce-n laț îl strânge.
La umbra mea, de dorul tău,
Mă simt al meu tăcut călău.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marius Robu, adresa este:
