Lista completă
Stare de veghe
Privirea ta taioasa
Impiedica gandul meu
Dureros
Sa se transforme
In lacrimi.
Stiu,
Cuvintele tale,
Nerostite inca,
Stau stranse
In cerul gurii.
Eu le cunosc pe toate.
Si numai degetele,
Cu care ma mangai,
Parca,
Poarta in ele
Fiorul despartirii.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Marieta Măglaș despre durere
Recviem pentru iubire
O pasare care zboara
Nu este decat
Un zbor in sine.
Miscare.
Inchid ochii si ating.
Inchid ochii si simt.
Sunetul imi raneste urechea.
Este
O miscare
In sine
Si
Spre inauntru.
Este un
Strigat.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marieta Măglaș despre iubire, despre timp, despre secunde sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Zero
Aceasta este iubirea noastră, care-și
modifică sensul continuu. Nu știu dacă
iubirea aceasta este poezia noastră, sau
invers. Vrei să fii tu însuți? Ai nevoie de mine?
Poate că e iadul, poate e raiul. Poate că e
amândouă la un loc. Poate că are nevoie de
un zero absolut. Tot ce știu este că ea trebuia
să ardă în interior. Dar nu poate să ardă, pentru
că iubirea noastră este un paradis nebun.
E ceva ce trebuia să știi înainte de a mă atinge.
Trebuia să știi că dragostea nu poate fi decât divină.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senzație stranie
Ți-am auzit pașii. Am avut sentimentul
că frunzele roșii cădeau sonor pe un
pământ uscat, imediat după ce se
desprindeau dintr-un copac imaginar.
Frunzele roșii păreau a fi înfrigurate în
toamna târzie. Am avut sentimentul că
eu chiar am auzit niște pași. Aveam senzația
aceea stranie că tu, de fapt, trăiai. Dar, în
momentul imediat următor, am fost absolut
sigură că nu am auzit, de fapt, pe nimeni.
M-am uitat în grădină și am văzut copacul
meu Ligustrum vulgare cum își pierdea
frunzele. Mi-am văzut chipul în oglindă.
Era de-a dreptul imposibil să aud pași.
Tot ce știam era faptul că te iubeam. Tot ce
am putut eu auzi era căderea frunzelor. Dar,
în secunda imediat următoare, am simțit
sărutul tău. Am auzit clopotul bisericii bătând.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marieta Măglaș despre frunze
Curcubeul sonor
Tu ești cerul în amurg,
Acel amurg în care lumina se absoarbe
Pentru a se descompune în corpusculi
Și eu sunt acest copac-femeie care te privește
Cu ochi puri
Dintr-un trunchi de piatră,
În timp ce frunza lui își tremură
Sunetul verde.
În univers o stea moare pentru iubire
Și eu simt forța care îi aspiră cuanta de lumină.
Aș vrea să devii nemărginirea mea neagră
Pe acest pământ care iși crapă scoarța
Din când în când
Și mai ales acum,
Ca la un sfârșit de timp.
Vântul este îmbrățișarea ta
Lângă acest câmp de maci care își tremură hipnotic
Umbra roșie melodioasă
Și lângă acest lan de grâu copt,
Care își tremură sonor galbenul.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
De profundis
Aerul vibra in jurul tau
tu il atingeai cu privirea,
curband timpul,
si doar atunci
aerul capata reflexe sonore.
Sclipirea din ochi
iti aluneca pe genele intoarse.
Te ricosai spre inauntrul tau,
spre tine insuti,
chircindu-te, parca.
Deveneai insasi curba,
care mai tine in acel echilibru instabil
iubirea in sine,
floare fara petale.
La un moment dat,
aerul s-a strans,
devenind nor plumburiu,
invaluind gandul tau inchistat,
in taceri alunecande spre frunze tomnatice.
Nu mai puteam sa tin clipa in loc,
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marieta Măglaș despre flori
Curba
Simt vibratia strigatului tau
Simt privirea ta, care atinge vibratia, curband timpul.
Simt aceasta atingere,
Care da sens curbei.
O curba sigmoida....
Cred ca daca aerul s-ar comprima excesiv, ar putea naste acel unic sunet....
Pana cand sclipirea din ochi ar tremura firul ierbii....
Alunecand pe genele curbate...
Tu te-ai inchide in tine, tot mai adanc si mai adanc,
Pana cand ai deveni curba in sine.
Iubirea ar atinge acel echilibru instabil...
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marieta Măglaș despre devenire
In absenta cuvintelor
Dintii tai
Au stralucirea durerii.
Zambetul tau
Este atat de trist
In absenta cuvintelor....
Ochii tai
Fac sa devina transparenta
Rana din suflet,
Unde numai albul se coboara
Pentru iubire,
Albul incesibil,
Prin care intelegem ca
Doar prin iubire si durere
Putem deveni eterni....
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marieta Măglaș despre alb
Soarta unui artist (dedicata Madalinei Manole)
Daca ar fi murit
Simplu,
Rapusa doar
De durere,
Poate ca nimeni nu ar fi inteles.
Dar nu a murit deloc simplu,
A murit de tot
Pentru ca toata lumea sa inteleaga
Ca fara suflet
Nu existam
Si lumea nu are sens.
Lacrimi care nu cad,
Frunze care nu se vestejesc,
Flori care nu infloresc
Niciodata.
Simplu
Se usuca
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar tu
Ca o pleoapă obosită se închidea
gândul tău. Ca un ochi de apă se
adumbrea, sub o geană de nor.
Printre lacrimi și flori, zâmbetul tău
devenea doar tristețe și dor. Doar
tu erai îmbrățișarea și numai iubire
erai tu. Între mine și Iisus deveneai
depărtarea, pe drumul iubirii și pentru
iubire. De jos în sus, ploua cu durere.
De sus în jos, ploua cu lumină. Chiar
am reușit să te văd doar pentru o
secundă. Doamne, cât erai de frumos!
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marieta Măglaș, adresa este: