Mariciuc Ruben-Laurentiu

Mă faci trist

Mă-ntristez mereu la gândul
Cum că eşti aşa departe
Cum sunt cerul şi pământul
Şi văzduhul ce-i desparte.
Mă-ntristez c-a tale valuri
N-or să urce înspre mine,
Printre stele şi portaluri
De palate de lumine!
Mă-ntristez, căci ploaia lumii
Cu oceane de durere
Şi cu lacremi ostenite
Vrea durerea să îmi spele.
Mă-ntristez când tu în leagăn
De-un fior aprins cuprinsă
Înspre cerul enigmatic,
Îmi priveşti viaţa stinsă.
Sunt atât de gol `năuntru
Ca o ramură de toamnă -
Când cu-a vocii amintire
Glasul tău duios mă cheamă!

[...] Citeşte tot

poezie de Mariciuc Ruben-Laurentiu
Adăugat de Amis Poe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marasm de toamnă

Afară-i frig, eu mă întind pe gânduri
Citind din cartea negrei amintiri,
Aştept un semn, aştept să mă inspiri
Bătut de dor, culcat pe-un pat de scânduri.

Cu ochii tăi ce izvorăsc zâmbiri,
Şi gura ta ce freamătă în cânturi,
Cu steaua ta din suflet pe pământuri
Mă-nalţi în vis, marasmul mi-l răsfiri!

Ideea de a te citi-n priviri
Odată cu privirea nopţii cade.
Mă uit pe geam şi plouă cu-amintiri,

Dar tu din balul serii înstelate
Nu curgi ca valul rece de gândiri.
Şi plouă iar, cu ape şi cascade...

poezie de Mariciuc Ruben-Laurentiu
Adăugat de Amis Poe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuz

Sunt prins în labirintul minţii mele
Sucit de forme de contrast, de linii...
Îmbrobodit de-a altora opinii,
De ne-preponderenta recreere.

Redus la sclava mea întortochiere
Mă sfarm punctat cum mă fandează spinii;
Crustat ca placa care-o au rechinii
Ce-agâmbă pânditura din tăcere.

Mă simt bătut de grindina gândirii
Încolăcit de pânza-i `necleiată.
Un colier reveric mă îmbată
După un curs cu spina rătăcirii.

Mă-nfoarfec între sfera nesimţirii
Şi globul irealului de-odată,
Mă doare îmbrancirea-nnaripată,
Pupilele tăcute ale privirii.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariciuc Ruben-Laurentiu
Adăugat de Amis Poe
Comentează! | Votează! | Copiază!