Mariana Didu

* * *

Poezia...
e asemenea visului, asemenea clipei pieritoare
Peste care umbrele s-ar întinde să zidească
Porţi înalte sub zăvoarele uitării,
Dacă n-ar perla nemărginirea
Şi necurmatele treceri ale timpului.
Cuvântu-i atributul ei divin, taina ei
Trecută pe sub pragul soarelui,
Prin toate anotimpurile dorului...

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-i o vorbă bună celui, al cărui suflet sângerează, şterge o lacrimă din ochiul celui care plânge, poate, cu antilacrimi, mângăie cu bunătatea şi blajinătatea ta un suflet gata să se prăbuşească în abisuri, fă o bucurie samariteană celui care nu are în casa sa nici măcar o bucată de pâine, darămite un ducat, şi Domnul Dumnezeu te va răsplăti îndoit!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec tulburător

cum creşti ameţitor, minunato
în templul meu de carne
aflată-n amurgul roşu,
intrat pe poarta dimineţii,
-tulburător cântec-
se ivi în inima mea
mărită de întrebările
nebunului Hamlet
şi ale temerarului Icar?
de-atunci, sunt viscolit
de zăpezile jucăuşe
ale îngerilor tăi dolofani
ce alunecă undind
pe gleznele tale tari
şi pe irisul meu aburind.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă voi risipi pe marginile singurătăţii...

Pot să iau urma pumei,
Pot să iau urma ursului,
Pot să-ţi iau şi ţie urma, iubito,
Îngerul morţii este cel mai frumos...
Moartea nu cunoaşte dragostea...
Deci, există suferinţă!
Ce putem face cu durerea?
Lecţia sunt ochii tăi, iubito,
I-am vânat din pădurea de ochi...
Mă voi aşeza pe aripile răsăritului
Şi mă voi risipi pe marginile singurătăţii...

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ne moare în cuvânt

gura mea păianjen însetat de soare
prizonieră a tentaculelor tale
câmpia cu maci de foc se rotea
iubite, între delir şi uitare
asfinţiturile ne fug din gânduri
păsări roşii unduind printre rânduri
şarpele cu limba a murdărit
vitraliile din catedralele gotice
destine pe muchie de cuţit
orele defilează cu steaguri demonice
trupurile noastre - morminte de lut-
timpul ne moare în cuvânt.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu cine

nu ştiu cine
m-a învăţat să iubesc?
poate respiraţia ta
pe pragul morţii,
poate oglinda tainică
a oceanului
deasupra căruia se despletea
luna şi devenea roaba
trupului întunericului,
poate stampele infinitului
înmuiate în azurul tainic,
poate rozele brodate
cu adieri de brize
şi rostirea teiubescurilor
printre alte şi alte morţi
şi plecările tale din setea fiinţei
şi sufletul flămând.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ea

doar o femeie ştie şi poate face, iubite
doar ea poate dezlega misterele,
nodurile încâlcite ale fiinţei
şi îngriji pacienţii sufletului călător
cu ierburi din grădini miraculoase
şi lega cu lanţuri solide de o stâncă
pe cel care i-a rănit sinea,
cu şarpele ispitei.
doar ea loveşte visul cu bagheta
şi este femeia-şaman care vorbeşte
toate limbile tuturor regnurilor
tămăduind marile treceri.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vor ameţi eternităţi

să fugim în frumos, iubite
departe de cuţitul
lumii ca lume
şi de dinţii ştirbi şi găunoşi
ai contingenţei nebune
numai cu un geamantan
de vise în mână
şi cîteva cărţi
ca nişte călători fără orizont
iubiţi morganatici
fără redute
se vor roti orele în van,
pe văzutul şi nevăzutul
cadran solar
ne vor ameţi eternităţi
vom plonja în vajnicele zări
mergând spre nicăieri
şi spre landurile
cu lavandă şi prigori.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecuaţia iubirii

chiar dacă azi scriem
ecuaţia iubirii laolaltă
şi atâta cifre într-un sentiment magic,
nu putem pune în formule
niciun lucru, iubite
decât după ce se va fi oprit mişcarea.
aşa şi apele nu se pot scrie
decât când au îınghet,
aşa şi viul nu poate fi atins,
aşa şi spiritul se caută în lucruri
punând spiritul la încercare

doar dragostea mea te poate salva, iubito
doar atunci ai trăi o eternitate
printre lucruri.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thalassa! Thalassa!

te cânt, mereu te cânt
sculptură în sânge
şi în cuvânt
te dor şi mor
vertebră de lună
ador, de alge cunună
sinapse, scăpate
şi coapse de stele
albastre şi focuri în ere
se-adună ploile-n oase,
feerice ceruri, anateme
doar în poeme, iubire
vin de mă scapă,
femeie cu trupul de apă,
cuplu marin, satrap
coarne din cleşti de crab
şi benzi de alge marine
apoi strigarea asta:
Thalassa! Thalassa!
vino-n adânc cu mine!

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!