Lista completă, pagina 16
Cântec
Copilă fiind, alergam spre incendiul soarelui
Cu tine, de același foc să ne simțim cuprinși
În pacea serii câmpurile toate păreau
Carbonizate de flăcările soarelui hain,
Pădurea era un sanctuar cu mii de cuiburi
Unde îngerii sub formă de lumânări
Urzeau lumini lăuntrice și adevărate
Și strigau păsări pe nume-alintate.
De-atunci, înnebunisem de frumusețe, poate,
Când pe cărare-l zărisem pe Dumnezeu,
Atunci eram transparențe, visam fără agonii
Amestecând în zboruri potop de armonii,
În spatele casei cu zarzării aurii,
Scăpând în lumea copilăriei fără hotare.
Ne așezam în genunchii zglobii
Lângă apele cu unde-argintii
Respirând cer și calici de lotus și soare.
Înnebuniți de tremurul a toate câte sunt,
Buzele erau neîndemânatice în sărut,
Vorbeam cu sfieli și cu ochii-n pământ.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Mariana Didu despre muzică, despre iubire, despre copilărie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Împotriva ordinii universale
iubite,
Rilke a murit de la o înțepătură de trandafir.
ce moarte gingașă, simbolică.
iartă-mă! nu sunt masochistă.
s-ar putea să ai dreptate. nu îmi iese.
vrei să suferi. tu pe cine vei înțepa cu spinii?
pe oricine ce te prinde în mână?
înțep doar dacă-mi pasă. altfel nu are rost.
și vrea să îți simtă parfumul?
înțepi de drag. tu simți lumea?
în general, cică dacă iubești, simți.
eu pe tine te-am simțit ca o prezență în suflet.
în duh. simt când te opui.
când nu îți convine.
dar eu încerc să te chem. să te păstrez.
eu nu rămân mult, de cele mai multe ori plec.
ai o energie care consumă,
ești rebel și împotriva ordinii universale uneori.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mariana Didu despre suflet sau despre moarte
Acolo unde numai îngerii mai ascultă...
actele de divorț dintre lume și geniu
au fost depuse furibund
în groapa comună a cimitirului
de suflete flămând
din Viena, într-o zi de decembre friguros
unde, spre gloria ei, lumea postumă
l-a aruncat pe Mozart
sub varul septic al uitării din urmă.
și, de atunci, scena se tot repetă.
între dionisiac și apolinic,
flautul și recviemul,
ultimul fruct depus în coșul culegătorului...
viața alege întotdeauna, dragii mei,
parfumul opusului ei.
raiul îndoliat la care bate Mozart, tânăr,
ținând în mâna sa de dantele tremurânde
ultima operă.
a sosit noaptea, Mozart...
nimeni nu l-a mai căutat...
deasupra altor trupuri,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mariana Didu despre noapte, despre inimă sau despre viață
Trebuie să reînvățăm albabetul acestor lucruri
Se poate făuri orice, iubite,
Dar nu se poate săvârși orice.
Făurești o sabie, făurești o lance,
Făurești copite de cai morți,
Dar săvârșirea noastră
Și săvârșirea veacului acesta
Și-au găsit hotarul în ele însele.
Săvârșirea nu ne duce numai la sfârșit,
Ci și la desăvârșit
Cu chinuri vom săvârși
Călătoria noastră trudnică
Prin viața asta, iubite
Dacă cugetul nostru nu e curat,
Căci noi suntem
Cea mai desăvâșită zidire,
Chiar dacă la om
Totul se răstoarnă până la urmă.
Săvârșirea tinde să se desăvârșească,
Omul tuturor rafinărilor
Se întoarce la omul începuturilor,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mariana Didu despre timp
Dacă lumea ne zâmbește, iubito
dacă lumea ne zâmbește, iubito,
ar putea să ne semene, vezi bine,
hainele noastre se atrag magnetic
Dumnezeu îmi vorbește prin tine
umblăm cu mari găuri în noi, iubito,
să ne săvărșim în două jumătăți depline
mica stea purpurie ne însoțește-e dragostea
tu ești o parte din mine, din carnea mea.
mătasea îți strânge coapsele tari, iubito,
și satenul purpuriu sânii grei de floare
te simt ca pe o gâză în plasa mea
mă uit la tine, despodobindu-te de feciorie,
de vraja și frumusețea-ți trecătoare.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mariana Didu despre flori
Dracul, în linii mari
e ceva ce nu se manifestă
decât prin contradicții.
acest ceva nu este divin,
căci pare lipsit de rațiune,
nu este uman,
căci e lipsit de inteligență,
nu e drăcesc, căci nu e binefăcător,
nu e îngeresc,
căci arată plăcerea răutăcioasă
de a produce oarecare rău.
Napoleon era demonic,
ducele de Weimar era demonic,
doar Mefisto nu era demonic,
căci era o ființă mult prea negativă,
dracul e inteligent ca filosof,
dar, cam mărginit, în soluții
și s-a apucat dracul să facă treabă
a ajuns să pună mâna pe cărți
dinadins s-a transformat în om
să scoată rodul omenesc din toată răutatea,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mariana Didu, adresa este: