Lista completă, pagina 3
Neamul omeniei
Ca un izvor ce își revarsă mana
Făr-a alege buzele-nsetate
Sau ca un pom ce își oferă hrana
Făr-a alege palme-nfometate,
Suntem un Neam, străin de învrăjbire,
Cu bunătatea ca blestem al nemâniei
Și pentr-un pui de șarpe cu iubire,
Incompatibil cu rugina lăcomiei...
Un Neam în suflet cu atâta poezie,
Cu altruismul, ca înaltă bogăție,
Un Neam ce pentr-o pace-ți dă o mie
Și glorios, și ne-ntrecut în vitejie!
Noi nu dorim război! Puterea omeniei,
În lupta de-apărare, o înălțăm ca scut,
Chemând din cer blestemul nemâniei
Pe inimi ce cu ură s-au umplut...
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul de noroc
Divin, seninul, azi, deschide, largă, ușa,
Magnifică, în ochi își oglindește marea,
Își sapă, în adânc de gând confuz, cărarea,
Văratică, melancoliei spulberă cătușa.
Cu magma împlinirii erupe în magia dezrobirii
De somnul indolenței, ce împietrește vene,
Încarcă bateria inimii cu fragede poeme,
Pe care Sufletul își sprijină toiagul Fericirii.
Cu verde must îmbată, chipeș, fir de busuioc
Și umple cu parfum al verii sân de floare,
Înnebunește orice-aripă cu-naltă delectare...
E ziua-n care sporul îmi este darul de noroc...
Rostogolește-mi, dragă zi, minuta-n larg de pas,
Pe ram de vers, din fașă muguri dezgolește,
Nu-l stăvili, cât Sufletul în urmă se zidește
Cu gând senin, pe infinitul care i-a rămas...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
...E clipa urmă
Mai ieri? O, da, e clipa urmă,
cosița galbenă-o-mpletește...
pe care acum, o caldă brumă,
cu grijă, palma netezește.
Cu pas de ciută, răzvrătită,
cu aripi de înger zăpăcit,
ca o săgeată rău ochită,
un tunet, fulger mic zidit.
Cu talpa condamna ciulinii
la răstigniri prin sângerări,
dar cui păsa de așa suplicii,
când râpele nășteau plăceri...
Lumină sfântă de colindă,
pe unde, dulci, ați mas visări,
mă-ntreabă vesela oglindă:
unde-i minunea cea de ieri?
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani de Ziua Mondială a Scriitorilor - Cititorului, cu drag!
Și însetat, și obosit de-a zilei alergare,
Și nedormit, și obsedat de-a vieții nepăsare,
Tu, Cititorule, te-apleci peste fântânile verbale,
Să guști din ciutura poetică un strop de alinare.
TU ești măsura la tot ce pana mea zidește!
Și oceanul bem, când dor de prunc rănește,
Te bucură seninul, când curge lin în rime
Și-mi ogoiești durerea ce năruie-n suspine..
De plâng, ca o copilă, din iureș de probleme,
Știi să dezghioci cuvântul, incendiat de vreme
Și-asculți cum bate inima de drag și din mândrie,
Că sunt român de sânge, c-avem o Românie.
Mă-nclin spre sufletu-ți, spovadă-n el mă cresc,
Primește-mi poezia, prin care te iubesc!
Din setea-ți neogoită izvorul își rodește
lumina, când în mine cuvântu-înmugurește.
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi scrii...
Să-mi scrii un poem, mai profund dintre toate,
Infinit să-i dezghioc sâmburi plini, fără moarte,
Dar, te rog, să-l respiri cu, de buze, fierbinte,
Să-mi amâne ninsori de pe tâmplă, cuvinte,
Cu o rouă plăpnâdă, ce cu palme de mamă,
Se mângâie pe frunza, răstignită de toamnă,
Să îmbraci cu mov lin, plinul din călimară,
Ca nici ploaia de lacrimi, să nu-i muște din vară...
Te mai rog, dacă vrei, să-l scrii lung, cât un dor,
Să-mi hrănesc însomnii cu speranțele-n cor,
Îl voi trece prin minte, să-l răsfire prin os,
Să mi-l ungă pe suflet cu balsam luminos...
Scrie-mi versul cu chinul din clipe deșarte,
Ce-au croit așteptări să ne treacă prin moarte,
Poate-astfel măgulești dulce-amarul blestem
sângelui, ce-ți visează etern mângâiere-poem.
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mi-e frică!
Vestea-aceasta demult ne tot bate la porți,
Care pline cu stele le răstoarnă din nopți,
Ne înhamă la plugul visării mâini de năluci
Și la moara iubirii, des, ne macină fulgi.
Vestea-acesta zăcută se trezește cu zorii,
Răgușită, își țipă-n ochii mei, reci, fiorii,
Evadez într-un vers despre predestinare,
Poate trece grăbită la o poartă în floare.
Dar mă prinde nebuna parcă-aș fi vinovată
Și-mi îngheață auzul vocea ei tulburată,
Că e omul o umbră ce se trece zâmbind
Și e viața o roată, ce-nvechește vuind.
Să dezmint efemerul, îmi pun versul cunună,
Umplu ochiul cu soare, deschid suflet de mumă,
Nu știu mâine ce-o fi cu o palidă umbră pe roată,
Cât mai vreau să iubesc, viața e minunată!
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi, aici, acum
Geamănă cu ieri, ziua-și vrea hotare,
a schimbare vântul fluier-o cântare,
primăvara-și duce carele cu floare,
ghemelor de griji le dă resemnare,
viața, ca un râu, urcă înspre zare,
Pale, nisipoase gânduri măgulește,
spală călimării zdrențele de mâl,
gropi de amintiri le mai șlefuiește,
pietrelor tăcute rupe vechi sigil,
sufletului inul palid înălbește...
Și plutesc-n aval cu săgeți destine,
peste dirijate diguri de-ntristare,
las în urmă malul stors de mărăcine,
curgă pe alături nori de disperare,
valuri de iubire urc spre zări senine.
Știu, că orice râu îl așteaptă Marea,
poeziei umplu palmele cu soare,
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
200 de ani...
200 de ani ne târâm pe sub cer
cu bocancii de plumb și cătușa de-oțel,
200 de ani între zbor și mormânt
cu ochii-n pământ, dar cu dorul fidel...
200 de ani cu-al răbdării cuțit
în gâtleje înfipt, să nu cerem dreptate,
200 de ani... un infern răstignit
pe izvorul luminii, să nu vrem libertate...
200 de ani prea orfani de o mamă...
Ce așteaptă cuminte să-i revină copii,
200 de ani îndopați cu sânge, ca vamă,
din iubirea de frate, ce ne scrie la vii...
200 de ani cu-n vis orb, de-ntregire,
Doamne, nu ne minți, că mai suntem inapți!
200 de ani prea nedemni de iubire...,
atunci dați-ne otravă, de ne țineți de frați!
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Setea și nesațul de cuvânt desăvârșit
De pe când eram copilă mi-ai prins ochiul căutării,
Ce mustea-n fragilul verde de pe ram abia-nfrunzit,
Mi-ai frapat sufletul-floare, ideal al neîmpăcării,
Și pe cerul alb, al gurii viu Luceafăr mi-ai sădit...
Mi te-ai cuibărit pe suflet în colindele mirării,
Altoindu-țe-n cuvântu-mi și în măduva din os,
Tu ai descuiat zăvorul sângelui dulce-al visării
Și pe creieru'-mi săpat-ai lung cărării de frumos...
Apoi, înrobind cu versul spre înaltă delectare,
Stelei umezi ai dat ochiu-mi, să te-aspire, călăuză...
Azi, Mărite Eminescu, scurgi lumină creatoare
Din eterna-ți rugăciune rodnic te inspir pe buză...
Cu cât sorb, mai nealinată-i setea de-a te înțelege
Și-nțelegerea însetează prin chemări fără sfârșit,
Darnic Cerul a lucrat geniul tău cu sfânta lege:
Să-mi fii setea și nesațul de cuvânt desăvârșit!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce noroc e POEZIA!
Binecuvântează, învie, dup-o grea melancolie,
Sufletul, ce nu se-nchină piedicilor, ce-l dezbină,
Pe răni picură balsam, să mângâie... Și un dram
e-alinare sau putere, să reziste, să tot spere...
Rodnică, cu dar de glie, e izvor de bucurie,
Dacă ai noroc de ea, înveți timpul a cruța,
Din noapte îți face zi, clipa știe-a plămădi
Cu o lacrimă senină, ce-o îmbracă în lumină.
Răsfățați de har, poeții altfel poartă pulsul vieții,
Nu vă vor minți, credeți-i, e izvorul tinereții!
Pe ei nu-i poți compara, nu sunt flori, ce-ar semăna,
Din ce versul își rodesc? Din ce sufletul hrănesc!
Simțul unic e secretul, precum unic e poetul!
Eu, din chinul de-mplinire, spun: e-o mare fericire,
Sufletul prin mână scrie visul vieții pe hârtie...
De-aș minți, nu mi-ar spori și nici nu m-ar ferici,
pentru că nu l-aș trăi...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Maria Botnaru, adresa este:
