Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Maria Botnaru

Lista completă

Poezia Nichita

In memoriam Nichita Stănescu

Scrijelind pe creierul meu pulsul aripii,
altoind sufletului muguri din lumina rodnică,
POEZIA NICHITA îmi umple setea de cuvânt
cu șoapte fierbinți, spre a-mi țipa zborul.
Ducându-mi umerii viselor spre împlinire,
sprijinind scara mântuirii prin Cuvânt,
clopote de VERS NICHITA bat în tâmplă
cu insomnia îngerilor, a trezire perpetuă.
POEZIA NICHITA este icoana ochilor mei,
ce uită irisurile încremenite, a nu strivi uimirea,

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La mulți ani, TUTUROR COPIILOR! - La mulți ani, COMOARA MEA!

Am, Doamne, toată bogăția ta, nemuritoare:
Iubirea și bunătatea sunt pâinea de zi mare,
Gingășia și blândețea sunt apa de izvoare,
Lumina și căldura – toiagul ce mă face tare,
Sunt Mama Comorii peste timp și valoare...

Mă-nchin și te rog, de pace, lumină și soare,
Lățește-mi Comoara, să dea peste floare,
Să-ncapă în ea Iubirea ce n-are hotare,
Copiilor dă infinit din raiul, ce sunt împlinită,
Vlăstarii-nepoți să vină pe urma mea fericită...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

De ziua Sufletului
Sufletul
a îmbrăcat albul
din cea mai bătrână ie românească,
dezgropată din muzeul timpului,
a sfințit gândul cu rugăciunea cea de toate zilele,
a lustruit cuvântul cu agheazma dimineții,
întru înălțarea de azi:
Mulțumim, MARIE,
pentru chinul ce te-a încăput peste limite
la zidirea urmei eterne,
lăsată, ca mântuire,
nouă, necredincioșilor,
pe lunga cale a revenirii
la credinț㠖
izvorul sfânt al înțelepciunii.
Onorată a-ți purta numele și... fărâma de sufletul tău!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flămândă ți-e uimirea

Uimit de vis, ai supt lumina zilei,
Ca pruncul, alipit de-al mamei sân,
Ai gâlgâit senin prin arșița pupilei,
Tu, ochiule, de zorii cruzi, hapsân.

Mi-ai șerpuit irișii verzi prin iarba,
Strivită de-ale timpului picioare,
Și te-ai mirat, clipindu-te, de graba,
Ce rânduiește-a Terrei împăcare.

N-asculți de inima, ce-ți umple vâna
C-un vers din domolirea fericită,
Și nici de creierul, ce-ți uită vina,
Când îl amuzi c-o nucă decojită...

Degeaba-ți cert, de neastâmpăr, firea,
De când te port, flămândă ți-e uimirea.

sonet de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea e ca Soarele

Că-n piept suspină-un vârf de baionetă,
Ce-și murmură durerile în șoaptă,
Că umărul tivește-aripa spartă
C-o rază însetată, de cometă,

Că ochiul leagănă în gene zarea,
Fără-a-l strivi oblonul de-așteptare,
Că altă palmă n-a fost să-ți repare
Tăcerile ce-și țipă-n trup chemarea,

Ce vină porți, femeie, născută ești soldat,
Ca și Iubirea să-ți fie o luptă mare,
Pe crucea resemnării de ce-ai capitulat,
Când zidul viselor o alta l-a surpat...?

Nu te-ntrista, Anuțo! A Cerului lucrare,
Iubirea e ca Soarele, apune... și răsare...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Boala veșnicelor Ane

Aceeași, Ana, însetată de visare,
Cu inima grijită pentru zidul ruinat,
Cu stânga-nfiptă în covata cu-aluat,
Iar dreapta, înțepenită de scrisoare...

În trupul ei o pace-și zburdă locul,
Pe frunte-i doarme Luna-ngândurată
Și atât de des o prinde-ncoronată
De împăcări, ce-și sapă-n cute soclul.

Ce întristări i-ar destrăma seninul,
Când zvârcolește-n ochiul ei cântarea,
Când maci nebuni îi beau nerăsuflarea
Și, mov, potopul fierbe-n sânge plinul?

Din ce respiră? Plămânii-s goi de taine...
Iubirea infinită e boala veșnicelor Ane...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din ce să-i tocmesc obloane?

Cerul s-a-nvelit cu, mov, obloane,
Pedepsind al soarelui păcat,
Ce a slobozit a arșiței ardoare
Pe aromele, ce-aripi-au răsfirat,

Însă nu mi-a înnorat, de foaie, rânduri,
Mov mustos ce-n ochi mi s-a urcat,
A pășit cu dreptul vara printre gânduri,
Când potop de asfințit a inundat,

Mi-a lăsat răbdarea verde ramul,
Frunzei, murmurul ei lin am învățat,
Ce pe împlinire-mi picură cu dramul
Un curaj al fericirii, însetat...

Doar o tîngă veche-mi dă târcoale,
Rupând sufletului pactul cu-nserarea,
Din ce, oare, să-i tocmesc și lui obloane,
Când se năpustește peste el însingurarea?

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Darul de noroc

Divin, seninul, azi, deschide, largă, ușa,
Magnifică, în ochi își oglindește marea,
Își sapă, în adânc de gând confuz, cărarea,
Văratică, melancoliei spulberă cătușa.

Cu magma împlinirii erupe în magia dezrobirii
De somnul indolenței, ce împietrește vene,
Încarcă bateria inimii cu fragede poeme,
Pe care Sufletul își sprijină toiagul Fericirii.

Cu verde must îmbată, chipeș, fir de busuioc
Și umple cu parfum al verii sân de floare,
Înnebunește orice-aripă cu-naltă delectare...
E ziua-n care sporul îmi este darul de noroc...

Rostogolește-mi, dragă zi, minuta-n larg de pas,
Pe ram de vers, din fașă muguri dezgolește,
Nu-l stăvili, cât Sufletul în urmă se zidește
Cu gând senin, pe infinitul care i-a rămas...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Geme Pământul...

Geme Pământul din nepăsarea,
Ce urcă în vogă, fudulă, trădarea.
Se umple visul cu urlet câinesc,
Din trupu-i bolnav de chin ostășesc.

Gem omoplații sub răni de-arătură,
Ura îi umple plămânii cu zgură,
Cratere-i sapă pe trup suferința,
Mâini de-ntuneric îi surpă credința.

Culoarea, gătită de Paștele florii,
Luptă cu plumbul, ce-l macină norii,
Mierea-n cireșele coapte se plânge,
Învinsă de-otrava, hulpavă de sânge.

Zarea, tivindu-i albastru văratic,
Acoperă trupu-i cu norul zănatic,
Zdrențe de soare îi mușcă din tina,
Ce-n sufletul verde orbește lumina...

[...] Citește tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să-mi scrii...

Să-mi scrii un poem, mai profund dintre toate,
Infinit să-i dezghioc sâmburi plini, fără moarte,
Dar, te rog, să-l respiri cu, de buze, fierbinte,
Să-mi amâne ninsori de pe tâmplă, cuvinte,

Cu o rouă plăpnâdă, ce cu palme de mamă,
Se mângâie pe frunza, răstignită de toamnă,
Să îmbraci cu mov lin, plinul din călimară,
Ca nici ploaia de lacrimi, să nu-i muște din vară...

Te mai rog, dacă vrei, să-l scrii lung, cât un dor,
Să-mi hrănesc însomnii cu speranțele-n cor,
Îl voi trece prin minte, să-l răsfire prin os,
Să mi-l ungă pe suflet cu balsam luminos...

Scrie-mi versul cu chinul din clipe deșarte,
Ce-au croit așteptări să ne treacă prin moarte,
Poate-astfel măgulești dulce-amarul blestem
sângelui, ce-ți visează etern mângâiere-poem.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 4 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Maria Botnaru, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!