Lista completă
Zgârcită-a risipi
Zgârcită, de când sunt, a-i risipi trecutului lumina,
O neclintire-a firii încearcă trup a-mi cimenta
Și calc desculț pe amintirea caldă ca țărâna,
Spre o furtună nouă, pretinsă-a mă gusta...
Fragilă, bob de rouă, apuc de mâini speranța,
Când murmură în sânge explozii noi de vis,
Căci iarăși zi de vară îmi toarce dimineața
Din caierul ispitei pe fus de dor încins...
Și, Doamne, mă dai clipelor spre torturare,
Căderea asfințitului o rupi de-al meu destin,
Ce mult aș vrea acum să fiu născută floare,
Să trec numai o dată de-al focului festin...
Cerneala-n mov îmbracă condeiului sfiala,
Cuvântul îmi zâmbește-a grație plenară,
Cu macul roșu-și unge obrazul călimara,
Pân' creierul clocește decizia finală...
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Maria Botnaru despre visare
Noiembrie cu dor
Senin mereu în al meu gând, deși în suflet port furtuna
Și lacrima își sapă-ntruna izvor cu ce să te mai plâng,
Un munte și-a crescut tăcerea, să mă ascund de a ta umbră,
Când sărutări în mine umblă și mă îneacă cu plăcerea...
De frunză ochiul îmi lipesc și toamnei scriu fidel supliciu
Și-o rog să-ți dea acest indiciu, că nu te uit, că te iubesc...
Mai vântur iar nebune picuri, ce au săpat până la os
durerii locul nemilos... fără de rost, niște nimicuri!
Degeaba toamna orchestrează vioara ploii să mă-ncânte,
cu naiul vântul să descânte... noiembrie cu dor veghează...
Azi împletesc cu el cuvântul, o torță tu ce mi-ai aprins,
cu flacăra-i de nedescris... rebelă-o las... a-mi zmulge gândul
din rănile ce s-au prelins...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Maria Botnaru despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Septembrie...
Septembrie mi-e plin de călimară,
Cu nopțile ce fluieră-a pustiu,
Cu nostalgii deșarte după vară,
Cu mustul ce dezleagă râs zglobiu
De nepoțel, ce-l gustă prima oară...
Septembrie mi-e dor pân-la povară,
De parfumate-n fân uscat câmpii,
De spațios ghiozdan de profesoară,
De zuruieli la maxim, de copii,
Privați de joacă-ntr-o augustă seară...
Și tot septembrie mi-e resemnare
Cu-aripile grijite de-un zbor plin,
Cu-a fumului fuioare de-ncercare,
Vestind că brumelor li-i sete de pelin,
Iar, galbenă, gutuia sătulă e de soare...
Septembrie, ți-alung din piept suspinul
Și-i umplu adâncimile cu vis și poezii,
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La anul și la mulți ani
Anul Nou ne trece pragul,
Să-i primim în suflet largul,
Sănătatea să ne-o înnoiască,
Bucuriile să le-nmulțească,
Liniștea s-o facă stâlp de ușă,
Grijilor le vânture cenușă,
Pod spre împlinire să urzească
Și de oameni răi să ne ferească,
În credință să ne înfășoare,
Cugetului nască-nseninare,
Ochiul să ni-l umple cu lumină,
Lacrimii să sece rădăcină,
Altoiască-n inimă iubirea,
Urii să înnoade împietrirea,
Izvorască-n ocean și mare
Multă, să o soarbă fiecare,
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geme Pământul...
Geme Pământul din nepăsarea,
Ce urcă în vogă, fudulă, trădarea.
Se umple visul cu urlet câinesc,
Din trupu-i bolnav de chin ostășesc.
Gem omoplații sub răni de-arătură,
Ura îi umple plămânii cu zgură,
Cratere-i sapă pe trup suferința,
Mâini de-ntuneric îi surpă credința.
Culoarea, gătită de Paștele florii,
Luptă cu plumbul, ce-l macină norii,
Mierea-n cireșele coapte se plânge,
Învinsă de-otrava, hulpavă de sânge.
Zarea, tivindu-i albastru văratic,
Acoperă trupu-i cu norul zănatic,
Zdrențe de soare îi mușcă din tina,
Ce-n sufletul verde orbește lumina...
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepoților, din drag!
Când ochiul ți-a desțelenit o stea ce-n vis l-a cucerit
Și de minune-ademenit, cu așteptări nu te-ai hrănit,
Ci-ai săgetat spre mare zbor cu îngerul tău păzitor,
Ce-a luminat al tău picior spre vâna proaspăt' de izvor,
Când cuiele de vers au mers în mâini și suflet pân la stres,
Ca pe o muchie de stea să poți clădi nou Univers,
E crucea ta!
Să urci pe cruce bucuros, o piedică să nu te-nchine,
Să nu te temi de dus-întors, nu pierde timpul în suspine,
De trandafirul n-a-mpietrit, de sânul alb când s-a lipit,
Să nu te miri și spinului fii mulțumit, la floare c-a trudit.
Nu te da grijilor ca nadă, căci alergări aripi înnodă,
Să știi că viața-i baricadă, dar lupta face vii să ardă
Visările din noi!
Să cauți peste tot sublimul și să-i înghiți cu poftă vinul,
Chiar dacă se împlântă spinul, să-ți picure în vin pelinul,
Înăbușindu-ți căutarea, storcând de rouă deșteptarea,
Topindu-i ochiului mirarea, îmbătrânindu-ți așteptarea,
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia Nichita
In memoriam Nichita Stănescu
Scrijelind pe creierul meu pulsul aripii,
altoind sufletului muguri din lumina rodnică,
POEZIA NICHITA îmi umple setea de cuvânt
cu șoapte fierbinți, spre a-mi țipa zborul.
Ducându-mi umerii viselor spre împlinire,
sprijinind scara mântuirii prin Cuvânt,
clopote de VERS NICHITA bat în tâmplă
cu insomnia îngerilor, a trezire perpetuă.
POEZIA NICHITA este icoana ochilor mei,
ce uită irisurile încremenite, a nu strivi uimirea,
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, TUTUROR COPIILOR! - La mulți ani, COMOARA MEA!
Am, Doamne, toată bogăția ta, nemuritoare:
Iubirea și bunătatea sunt pâinea de zi mare,
Gingășia și blândețea sunt apa de izvoare,
Lumina și căldura toiagul ce mă face tare,
Sunt Mama Comorii peste timp și valoare...
Mă-nchin și te rog, de pace, lumină și soare,
Lățește-mi Comoara, să dea peste floare,
Să-ncapă în ea Iubirea ce n-are hotare,
Copiilor dă infinit din raiul, ce sunt împlinită,
Vlăstarii-nepoți să vină pe urma mea fericită...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie, poți!
Femeie, tu poți tot, perfectă plăsmuire,
Doar c-un surâs trezești spre nemurire,
Doar cu o lacrimă înalți o mănăstire
Și visele-ntrupezi doar cu iubire...
Femeie-zee, naști izvor de zile
Și asfințitului tu arcuiești sprânceană,
De vrei, cu un sărut, ștergi pata lui Ahile
Și stânca muți din loc, cu umărul de Ană...
... un suflet împietrit, o minte rătăcită
Revarsă astăzi fricile pe noi...?
Femeie, încălzește-i inima răcită
Și ogoiește-i pofta de război...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De ziua Sufletului
Sufletul
a îmbrăcat albul
din cea mai bătrână ie românească,
dezgropată din muzeul timpului,
a sfințit gândul cu rugăciunea cea de toate zilele,
a lustruit cuvântul cu agheazma dimineții,
întru înălțarea de azi:
Mulțumim, MARIE,
pentru chinul ce te-a încăput peste limite
la zidirea urmei eterne,
lăsată, ca mântuire,
nouă, necredincioșilor,
pe lunga cale a revenirii
la credință
izvorul sfânt al înțelepciunii.
Onorată a-ți purta numele și... fărâma de sufletul tău!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Maria Botnaru, adresa este:
