Madison Cawein

Fanfaronul

Nas mare şi turtit, atitudine pompos-sfidătoare;
O imagine de tavernă, damblaua la drumul mare,
Plin de coşuri: un recurs la accesele de desfrânare
Ale lui Falstaff; pe obrajii tumefiaţi, lăţindu-se, o culoare

Flasc movalie: inoportun, în cizme cu scârţ şi cu cercel
În ureche, cu centură lată şi catarame care, nene,
Zdrăngăne când, purtând inutile mănunşi jegoase, el
Trece pe lângă tine cu mantie neagră şi pălărie cu pene.

Armii – ameninţările-i mărşăluind în batjocoritoare cuvinte;
Iar jurămintele, de mari ticăloşii pline cap-á-pie;
În priviri şi-n gesturi adie fluturarea sabiei, fierbinte,
Şi-n jurul lui se-aţin toate războiele care sunt şi vor fi:

Pe unde umblă nu-i lipsă de încăierări niciodată,
Nici de târfuliţe durdulii care-n preajma-i să stea roată.

poezie de Madison Cawein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!