Lista completă, pagina 9
Cămile și cai
sunt un om vesel
și tăcut
prin geamul trenului
văd cămile șchiopătând
în sinea mea
se cunună nopțile
caii mei cu fruntea lată
ies din gloată
unde mă duci,
macaz nenorocit?
înainte de primul mai
îți băteam câte-un cui
în tandem cu roua
acum
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertate
libertatea frunzelor de iarnă
mi-a învins tăcerea dintr-o dată
iată!
cum se lasă fulgii peste noi
Tata pleacă iarăși la război
Mama îl ajută să îmbrace
neputința sângelui din ace
nu așa se face!
și m-așez în prag
tremură pădurile de fag
să nu plângem, Tată, este frig
rănile trecutului te cheamă
eu te strig
să-mi răspunzi la prima înserare
draga mea, eu plec
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte
mă-nțeapă lumina cu bolduri amare
o lună ursuză, de peste hotare,
mă-ngână de sus
și ceasul dislexic
m-arată pe mine
mimetic mă-ngână
tâmpit și neghiob
îmi dă peste mână
mă dau în scrânciob
ne dăm împreună cu ochii-n pământ
în umbra de lună
în dâra de vânt
mă-nțeapă lumina cu ace de os
din pietre, sulfina târăște pe jos
drumul de abur
drumul murdar
din ochiul de fagur și pasul amar
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ȋntr-o noapte
mă-nțeapă lumina cu bolduri amare
o lună ursuză, de peste hotare,
mă-ngână de sus
și ceasul dislexic
m-arată pe mine
mimetic mă-ngână
tâmpit și neghiob
îmi dă peste mână
mă dau în scrânciob
ne dăm împreună cu ochii-n pământ
în umbra de lună
în dâra de vânt
mă-nțeapă lumina cu ace de os
din pietre, sulfina târăște pe jos
drumul de abur
drumul murdar
din ochiul de fagur și pasul amar
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O întâmplare soră cu mama
când ai însemnat
pe giurgiuveaua la care
se închină toți trecătorii
m-am apropiat cu buzele
de ciutură
două narcise agonizau pe apa sfințită
mi-am făcut bagajele
am trecut podul
am dat bir cu fugiții
și vrabia din mână
erai ochioasă
ca mătușa mea
care te blagoslovește în bibliile satanice
pe care nu le mai înțeleg
de la o vreme
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În loc de bună seara
mormintele stau
parcă n-au mângâiere
morminte-n altar
cuvintele iar așteaptă-nviere
cuvinte-n zadar
hei, linia trece de-a curmezișul
prin hopuri de lună
luna se-ndoaie
ca o văpaie smulsă din mână
oprește vioara
cântă o mamă nefericită
mormintele stau
în altare ce n-au lumina ferită
hei, linia trece de-a curmezișul
prin hopuri de paie
luna se-adună
ca o furtună
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intensitatea neobișnuită a sidefului
nu mă mai vor copacii de-astă iarnă
s-au despuiat de lemnul dulce iar
și mă încorsetează
dintr-o goarnă
se-anunță evoluții noi de greieri
în pietrele de chihlimbar
nu mă mai vor nici păsările serii
unde-au plecat, nu știu
abandonat
pe gulerul distins al primăverii
au îndrăznit să iasă la iveală
copiii însemnați din plasamente
convenția supremă a tăcerii
și-a unei stări de veghe permanente
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipsesc scheletele isterice din debara
dintr-un izvor de nădejde
subtil
se-nalță o pană de vultur
caută gura care a smuls-o
caută mâna care a uns-o
caută până găsește
ochiul închis într-un pește
peștele-mi șade pe masă
o mână îmi intră în plasă
apuc de năvod
îl duc până-n pod
m-apropii de grindă
o stea aburindă
curge pe mine
pe lampadar
curge pe marginea unui pahar
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești copac
pe drumul meu
sunt multe drumuri
în stânga buruieni
în dreapta buruieni
la a treia răscruce
un afin se-nfige
cu rădăcina în iad
băltoaca îl hrănește
până la sevă
otrava rostirilor de prunci
cu un mugur de crin în torace
îi dau ocol
îl adulmec
până sângerează ochii mei
ochii tăi
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când luna pare veștedă și grea
obloanele se-nchid la miezul nopții
când luna pare veștedă și grea
iar ea
se ține de o margine de stea
cu ochiul ațintit în buza porții
foșnește primăvara prin poteci
când luna pare veștedă și grea
dar ea
se-apasă de pe marginea de stea
cu fruntea și cu buzele ei reci
nici urșii nu-și mai caută bârlog
când luna pare veștedă și grea
spre ea
se-aruncă de pe-o margine de stea
același dumnezeu, mut și olog
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Lorena Craia, adresa este:
