Lorena Craia

Undeva, pe-nserat

să-i scriem iubirii alt cod
care să nu semene cu nimic
şi-apoi să ne blestemăm pe îndelete

când îngerii se-ntrec în piruete
noi dăm vina pe calotele glaciare
care se-ntorc acasă

dar lasă!
e bine şi fără noimă să fim
generos mai puţini

nu degeaba există o linie trasă
între şotronul de cartier
şi cel de clasă

să rescriem, deci, cu bună ştiinţă
o biblie rezonabilă
cu pagini tăiate la colţuri şi arse
care se vor întoarse

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt păcat, mai nou

s-a uscat vâscul
tu n-ai venit
un scaun întors
către răsărit
două mere pe masă, trei
nemuşcate
romanţă şi discuri uzate

o zi, poate şapte,
poate opt,
răstimpul în care trei mere s-au copt

s-a uscat vâscul,
nu cred că-mi pasă
dar am să pun
tacâmuri la masă
pentru două păcate
din măr
şi blestem,
pentru şapte-opt zile

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O glumă descoperită la macroscop

de ce am tendinţa să vorbesc la per tu
cu fiinţe bipede ce nu ştiu să scrie?

tot circul acesta necesită-n grabă
o altă filosofie

dumneavoastră, stimabile,
sunteţi deştept
cât timp vi se zbate puţin ochiul drept

nu, nu vă jignesc!
dimpotrivă, chiar nu!
dar cred că sunt mult prea măruntă
şi limba mea cruntă
refuză tendinţa de a vorbi
la per tu

dumneavoastră, probabil,
priviţi cum mă-nclin
perspectiva e alta

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dogmatica tăcere a copiilor

priviţi copiii ăştia cocoşaţi
cum cară truda unui veac
părinţii tac
ori s-au smintit

priviţi copiii ăştia verzi
şi chinuiţi ca poala unui deal
gonit de ape
nu e cal
să ceară cuie în căpăstru

e rândul nostru
să ne tocim
şi să murim
de parcă nici nu ne-am născut
sleit e ceasul de-nceput
al unei lumi ce parcă fuge
într-o direcţie greşită

priviţi copila ghemuită

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degustare leită cu moartea burlescă

În labirintul raiului advers,
Ce cade peste mine ca o brumă,
Un ochi de-al tău mă-ntâmpină pervers
Şi-nlătură brutal orice cutumă.

Apleacă-mă peste prăpăstii vechi,
Pândeşte-mă cu buza coaptă, grea,
Şi degetele tale în perechi
Să-mi dezvelească sânul de cafea.

Pogoară peste mine duhul sfânt,
Al unei păcătoase Magdalene,
Şi-apoi să plămădească din pământ
Cireşe-ngenuncheate pe sub gene.

Veneţii se deschid pe coapse reci,
Gondolele în mine se opresc,
Păunii ţipă lung, iar dacă pleci
Măcar să mă ucizi la ceas burlesc.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic dejun cu Godot

Otrava e cuminte ca un prunc,
Mă trage de aortă şi de limbă
Şi-n mine, liniştit, parcă se plimbă
Cu barca înspre care mă arunc.

Nelămurită, o poftesc la ceai.
O mângâi de la gleznă până-n hău
Şi-i este bine şi mi-e foarte rău,
Şi mă dezbracă şi îmi spune "hai!".

Privirea peste sânul ei sticlos
Îmi cade şovăielnic şi precar,
Îşi face loc în sânul meu amar,
Cu limba desfrunzită până-n os.

Mă copleşesc spre seară scarabeii.
În faţa filarmonicii, se sting
Doi ochi îngălbeniţi, care mă ling
De moartea mea şi poate a femeii.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leto

ştii, atunci când tu îmi verzi
capilarele distincte
florădesele dezmierzi
în căciula ta fierbinte

Sena cursă când mă prinde
cu antetele de-o şchioapă
şi de-o vinde şi de-o vinde
tu bea vin când eu beau apă

Leto, vrei şi tu pi seţ
într-o margine de ronde
alfabeta unui creţ
a sub râs ca la Gioconde

ştii, atunci când nu ne verzi
crezul meu şi gura stângă
ne scutesc de doi diezi
Leto, vrei şi tu să plângă?

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nani, nani

M-am aşezat cuminte lângă tine
Şi-am măsurat de jur şi împrejur,
Sicriul să nu aibă vreun cusur
Când ne vor putrezi oase puţine.

Ca la un scurt popas însângerat,
Maria-şi pieptăna părul de vată;
Nici nu mai e ce-a fost şi ea odată:
Cucoană părăsită de bărbat.

Mai sus, înspre o baltă cu brotaci
Şi apă sălcioasă ca un vin,
O lună-şi prelingea din sânul plin
Ce-a mai rămas din tinerii burlaci.

Mă uit la ceas. E ora nopţii reci.
Copiii se ascund prin crăpături.
Noi tragem două-trei înjurături,
Apoi ne adormim, zâmbind, pe veci.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La masă cu un heruvim

Ades privirea noi ferim
Şi când murim, şi când iubim.

Rămâne colbul scuturat,
Ca pe morminte-n ţintirim.

Deşi-nvăţăm, de mici copii,
În suflet, gingaş, să privim,

Cu fiecare pas călcat
Săpăm un şanţ, ce nu dorim

Să ţină, poate,-n matca sa,
Tot ce-am uitat cândva să fim.

Nu cred că timpul ştie calea
De-a ne întoarce, dar fugim

Înspre minutele în care
Dorim, iubim şi-apoi murim.

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicina cerului

Năvalnic mă cuprinde-un cârd de gâşte
Şi toate poartă-n pene dimineţi,
Iar fiecare-ncearcă să mă muşte
De gânduri, ce se urcă pe pereţi.

O logică precară-mi dă târcoale;
Mă las în voia mea. Nebănuit,
Un pescăruş de vată, foarte moale,
Se-ncumetă spre soare-n răsărit.

Cuvintele se-nfig în scoici şi pietre,
Iar pietrele lucesc sub tălpi de nor,
În valurile negre, parcă bete,
Se pierd doi irişi calzi, care mă dor.

A mai trecut o zi de mântuială,
Dezvăluindu-mi chipul auster,
Ce-mi vindecă lăuntrul de o boală
Şi-mi vindecă şi drumul către cer.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!