Lista completă, pagina 11
La o cramă
la o cramă
un necunoscut rostogolea
un butoi cu melancolie
pe scările pe care urcă
și coboară
vița de vie
nobilă, albastră, obscenă
la intrare
doi copii de cerberi
sorbeau liniștiți măduva
unui pensionar adormit
obscen și nefericit
cu o liră am cumpărat
preșul galben tocit
și i-am cântat
i-am tot cântat
aplecat și-ndurerat
de mama fiului meu
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocență
știu să ating stelele
cu vârful degetelor
copacii desenați de gene
și frunzele de ochi
soarele când ține-n brațe
somnul meu fără pene
pot zbura deasupra lui
fără să ocolesc furtuni
apoi
plonjând în Marea Neagră
să-mbrățișez și luna
când lunec într-un bob de rouă
să plâng și eu ca un copil
iar dacă timpul a decis
pe nerăsuflate
să-mi spulbere aceste
traiectorii nemarcate
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezentul rece
nu știu de ce mă-ncântă
istoria prezentului rece
nici nu mă mai întreb
ce se petrece
cândva m-aș fi temut de săbii
trecând prin frunți regale
azi
câteva corăbii
se-opresc în Gibraltar
pe urmă pleacă iar
departe
reci fantome
balene ucigașe
se-așază fără teamă
de-a curmezișul
în triburile mayașe
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu mine
Încet-încet mă regăsesc în tine,
O căutare-n taină zi de zi,
Ce m-a-nvățat dorința de a fi
Îmbolnăvirea sinelui de mine.
Acum eu mă gândesc a ne uni:
Tu spirit, eu drumeag printre ruine
Și poate ne zidirea mâinii pline
Va șterge nepăsarea de-a muri.
Apropie-mă-ncet de fiecare,
Cuprinde nesfârșirea dintre noi
Și prinde-mă-n reverul morții floare,
Ca pe o zi și-o noapte oarecare
Și fără să privim iar înapoi
Să ne-ndreptăm ușor spre nepăsare...
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi cu bine
În liniștea luminilor curate
Se zbate o copilă fără gând,
Iar pasul ei, cu frunza tremurând,
Spre moarte ar avea întâietate.
Mai trece o egretă, când și când,
Cu aripi sângerând de greutate,
Sub streșine de case-abandonate,
Obrazul i se pierde-n soare blând.
"Rămâi cu bine", spuse ea smerit.
Întunecimea stelelor puține,
Pe casa ei cea nouă de granit,
Adulmecă pământul părăsit;
Se-aude un ecou... "Rămâi cu bine"...
Copila parcă nici n-ar fi murit.
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ordonate de urgență
am libertatea să mă desfășor
ca peștele-n congelator
și dacă focul se aprinde în brichetă
se poate să acord o piruetă?
am înțelegerea copilului din flori
ca un Dasgupta de atâtea ori
și dacă apa curge în fântână
se poate să mă dau din mână-n mână?
am o dorință fără precedent
s-arunc bricheta-n apă
și apa în curent
poate la tropice se-ntârzie coliva
nu și-au găsit posmagii directiva
dar pe la noi prin urbea nimănui
apa mai nou se-agață drept în cui
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo unde păsări mă îngână
de ce să te întorci pe drumuri care
bătătoreau pădurile de brazi
atunci când doar în tine poți să cazi
și gâtul sângerând nu te mai doare
același legământ îl faci și azi
cu frunza veștejită care moare
îți pui mereu aceeași întrebare
cu pas împrumutat de la nomazi
se-aude-n depărtare un ecou
reverberând copaci în asfințire
și poate că pe drumul tău cel nou
te-ntrebi ce poate fi atât de rău
iubirea care nu mai e iubire
ori drumul nostru neted spre cavou
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de diligenție
gândurile unui filosof
nu se pot domestici
doar cu zahăr tos
cum nici pe șeful de partid
nu-l poți liniști
doar c-un os
dar îi pot arăta oase
care țin loc de case
mugurilor de ferigi
dacă la mine strigi
am desființat începuturile de apocalipsă
ale mamei, cu privirea fixă
îți pot arăta steagul
pe care îl întoarce noaptea pe dos
el se gândește tot la os
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceainăria își planifică plopii
mi-e dor de întâmplările cu tine
de oameni simpli și zăpezi
de adăposturi în care se ascund de mii de ani
cormoranii
în umbrele feritelor amiezi
câteodată nu am loc pentru mine
sau pentru noi
cei care-ncăpeam într-o singură silabă
a pruncilor născuți în grabă
iubito, mă ajunge un sfârșit
ce seamănă cu o femeie neiubită
parcă-aș mai sta
pe banca întâlnirii premature
se pregătește să mă-njure
această moarte care m-a trăit
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sare cât să mă omoare
ciutele decapitate
s-au întors pe lângă sate
și le cheamă pe fecioare
fără mamă
despuiate
foaie verde trei alune
babele să se adune
hora munților din apă
luna coapselor de iapă
carul boilor de tină
se răstoarnă în surdină
ciute, ciute
și cornute
își dau cornul pe lăute
își dau limbile asprite
pe furnici înghesuite
sare cât să ne omoare
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Lorena Craia, adresa este:
