Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Lidia Stoia

Lista completă

catarguri goale
doar pescărușul de cart -
se lasă seara

haiku de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu viață, vieții surâzând...

... Într-o dimineață-albastră,
vesel... cu o nouă primăvară alergând desculț prin văi,
cu gleznele ude, firesc inundate de mărgelele de rouă,
respirând aburul gliei reavăn, sorbit cu nesaț de soare,
fericit, mi-am deschis, în piept, fereastră,
să împart cu dumneavoastră
tot ce știu... să vă spun vouă
taina versului curgând, bătând în clopote de timp
peste grămezi de cuvinte cu sunetele vii, ca de argint,
țesute-n tâmpla universului... el, în vers etern... același,
însă, reânnoit în vremi... iară și iară
de țipătul vieții... ea, chemându-se pe sine... din adânc,
în trăirea ei, din începuturi,
doruri frământând milenii... în vise de iubire clocotind,
din ea însăși re-nviind și-acum și-n altă primăvară,
din risipiri de îngeri prinși cu-amorul, uitați pe pământ,
exprimând divin... nuanțe,
zidind lumini în curcubee colorate în fiecare suflet,
în fiecare floare-n concordanțe
vibrând în viul vieții... hohotindu-și râsul și-n izvoare

[...] Citește tot

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumini de stele apuse

... Când ceruri din suflete se răstoarnă-ntr-un vaiet
din mări de lacrimi agitate, cu valuri volburate în apusuri,
nopțile sunt fără vise, gânduri goale, căutând răspunsuri
alergând fără vreo noimă... rebele, neuitându-se în urmă,
în față... necăpătând nici o formă... prin cărările-ncâlcite,
tristeți nesfârșite, înghețându-le voința, în imperii nimicite.

Picături de pelin amar, întețesc ploi, biciuind sufletul... vii,
sfârâind în simțiri fierbințeli, fără număr, c-un zel repetat,
de-a lungul și-n latul cerului minții, cu norii suri, încărcat,
gonesc amintiri, tropăind frământate-n vârtejuri de... frig,
cu paharul răbdării prea plin... aisberguri, lovindu-i pereții,
stând să se verse-n deșerturi, bucurând... buruienile vieții,

fiindcă... te simți bătrân, în adâncuri, și... ce mai contează
că-n răsărituri soarele nu-i, și-n înserări... nici stelele, nu-s,
mergând sprijinit în bețe, ce, n-au nici o grijă că au de dus
un abur de suflet... o cruce de om... gândul și fapte răzlețe
ce nu mai cutează să-nmugurească pe-o gură rece de tun,
fantome crescând tăceri la ferestre, negre-n tremur nebun,

[...] Citește tot

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arta de a ști...

... Omul... nedepășind momentul exersării unei trăiri concrete,
în căutări... neancorat deplin în esențele realităților sale, de a fi,
viețuiește ca-ntr-o aventură... la scară mondială, ca o anvergură
anticipând expansibil deschideri înspre interioritățile-i plăpânde,
lăsând amprente cu stil, în teritoriu... apariții mascate iluzoriu în
cuceriri ghidate, de a ști, flămânde.

În incursiuni sărăcăcioase în dobândiri de înțelepciuni moderne,
studiind un zbor în adâncul ființei a conștientului cerebral în fire,
conștientizează doar debuturi... neexistând final în nemărginirea
simțirii, zile, ca pagini, fizic prezent în viețuire, se găsește făcând
aceleași lucruri ca alții, puși a le face pe rând, nou... numai omul
fiind, născut, arta de-a știi, învățând.

Între rame simple și clare... pictat într-un fel unic fiecare-n model,
reacția-n sine-i surprinzătoare într-un mozaic explicat ca familiar,
oricare la un moment dat aflându-se mic și infim colorat în culori
pale, greu acceptând cuminte, scoțându-l real din minți în dispută
un adevăr din trăiri încât se autoconfundă cu-a sa lumină etalant,
departe de-a ști pe-aceea divină... avută.

[...] Citește tot

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu primăveri înflorate

... În primăveri serbănd măiestrii de frumuseți divine,
în primele clipiri de răsărit încă... somnoroase, dând
la o parte-a nopții-ntunecime... pe bolta cu gânduri senine,
soarele se 'nalță... bucălat și transpirat, ridicându-se
ușor de sub un colț de infinit... el... trezindu-se fericit,
având... o lume-ntreagă în zori de deșteptat... înroșit
într-un pârjol... ieșit dintr-o vâlvătaie arzând în flăcări
dezmățate, ca dintr-un cuptor al veșniciei, aprins în alaiuri
de nuanțe înfocate care îi scot în evidență culoarea-i
stacojie... retușându-i chipul de mare majestate, bine
primenindu-l veșmântul rumenit, cu razele flămânde
de lumină, hoinare precum dorul, alungându-i, nopții,
visu-n dimineți, pătrunzând rebele în fiecare loc... în oricare
colț, ocrotitor de umbră... să fie totul la vedere... între
rosturile lumii ca un... judecător de pace-n speranțele
din vieți... un dăruitor al viului naturii... din tăcerile de
foc, îmbrăcând țărâna cu lumini pornite dintr-o unică
lumină... a sa, în aer proaspăt, îmbălsămat de-o curăție fină,
zâmbind peste obrazul gliei spălat în... mărgăritarele
de rouă prelinse-alene din crengi istovite, încărcate cu

[...] Citește tot

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploile, trecând...

În noaptea-n care ploaia curgea repede în jos, din cerul rupt,
peste păsările strânse, ghemuite, printre ramurile înfrunzite,
am simțit-o rece, iute lunecând, biciuind fiorii, peste libertatea mea de lup,
mirosul florii de salcâm, plăcut, încet parfumandu-mă, eteric
... mireasmă cu mireasmă albă, pornind ca să călătorească,
cărare printre stropi făcând, venind ușor... eu, lin, s-o simt... până-n adânc,
revărsată în ființă cu izu-n simțul învrăjbit... ca în valuri, rând
pe rând... de-un vânt... mirosul florii... mirosul ploii... aversele,
în ropot de stropi, năpustite, alergând într-un galop... așa... precum, caii,
din ceruri, vărsând potop de apă pe pământ, o mare-a mării,
mare, întunecată, sus... urlând dezlănțuită în uragan ciclopic
peste spatele pădurii închinată peste bălți, prin vuietul turbat... bezmetic,
care... îndată a trecut... dintr-o dată, a tăcut... parcă nici nu
a fost, antipaticul restrâns respectuos... amuțit... ca tu să-ți
zici că nici nu a-nceput vreodată... de n-ar fi o lume udă, de clipa plouată.
Fotografiat de fulger apărând câteodată, fum cald de ceață
moale ridicat din glie, se volbură... pasul pășind prin păcuri
ce se-mpiedecă-n picioare, tălpi lipăind afund urmele-n glod,
mustind străluciri de-argint peste umbre dese... sub noroaie,
respirând din el pământul, trăgând cu nesaț în piept acel aer bun... magic

[...] Citește tot

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între două tic-tacuri...

În întunecimi adânci ale nopții, neagră, ca de catran,
un secundar punctează pe-un cadran de ceas veșnicia...
Molcom, îi aud tic-tacul pornit... negrăbit, aliniind clipele
venind și trecând, un susur al timpului, clipocind neoprit
din neanturi, fără odihnire, din sunet stropind în auz pic
cu pic stropi fără suflu... din neființă-ntr-un alt abis, la fel
de-autentic și nedivers, lin, dezinvolt și firesc, nealterat în
măsură, precis, articulând simplitatea... nesilit din creații,
armonizând adevăruri ce-n el se întâmplă, reglând activ
metehne și cusururi, dimpreună c-un bine existând, chiar
din viță... nesuperficial, negreșind, consecvent... neafectat,
neincomodat, văzându-și de hărnicie cu un exact regulat
într-un resort peste efemeritatea clipei în aer vibrând, nici
prea repede, nici prea încet... ritmat, în urechi auzind cum
moare și se naște timpul, pierind și-nviind... într-un... real
anormal surprins de-o normalitate covârșitoare, secunda
și clipa întrupând realitățile vieții, indiferente, dar, necesare,
prin conținut... instalând o socoată c-un pol știutor, capabil
să decidă cât, unde și când, durează-n efecte... un descânt
ca o ploaie ploând din uitări amintiri, în noroiul lacom, sub

[...] Citește tot

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubiri de coral...

... Ca râuri curgând, îndestulând în firi mările trăirii, emoții,
se reîntâlnesc revărsate, regăsindu-se în oceanul simțirii... roților
timpului... viul, o viețuire de om, adăugând... umplând-o cu... dor,
cu patimi și-ardoare... ca-ntr-o visare, asemeni cu flori vii, în fiori,
toarse-n fir de fuior, peste arcul de vremi pierdut în uitare... unde,
florile iubirii, se ating... ca un pod, una de alta, se prind... oameni
cu oameni unind între țărmuri, atunci când... misterios... culorile
pielii chiar nu mai înseamnă nimic... nici diferența de castă... nici
bogății și averi... nici dacă e elegant sau mojiic... ori că-i urât sau
frumoasă... sentimente vorbind ce au de spus, cuvântând... peste
gloria firii, doar ele împărățind, ascultătoare de glasul iubirii... din
eternul simțirii tăcut... auzind-o-n chemare... te oprește, din drum,
altă cale din noi hotărăște... ea alegând... ce să simți azi... mâine,
oricând... celălalt suflet, iubind.

... Ca un brâu roșu la un fercheș țigan, trandafirii roșii înconjoară
grădina, scuturând trecute petale desprinse printre spinii tulpinii,
alunecând luate de vânt... în fiecare petală... o iubire-mpărțind, și,
inimi cuprinse de patimi, doruri în ele uscând... nestăvilite porniri
ca-ntr-o transă... dezamăgiri, poate... șansă, suferințe și fericiri, în

[...] Citește tot

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumoasele frumuseți, frumoase...

... Din sori ca stele ursite-n destin peste leagănul vieții,
oamenii, născând, sunt scântei de lumină-n viu-n care-au venit,
ei... în câmp războinic crescând... leul tânăr, pe cel bătrân, învingând,
tinerețea, fermecător de dulce oricând câștigând, în miile de fețe
frumoasă prin ea însăși, vigori nemăsurate în aripi largi, având,
cu zborul din gând, departe...

... primenind-o speța spilcuind varietăți de rasă și clasă,
distinct, deosebit și aparte... ramuri calificând un neam tipic ca
special... în soiuri, oricine îmbătrânind... zile doar să aibă, trăind... unic
si particular înțelegând viața, mostră și spectacol în același timp
existând viețuind, dintr-a sa perspectivă... însă... cine a cunoscut
muntele, e-un om, fericiri, câștigând,

munții-aspirând fericiri... din rădăcinile de piatră... piscuri
colțuroase ridicând înspre ceruri osana... prin ere, răzbătând... cu
focul și apa învățând să fie pământ, înțelepciuni bătrâne, tineri, ținându-i,
încremenind în esențe milenii, ei, prima poezie sculptând-o planeta,
fiind, fiindcă, ei, prima dată, au fost, tu văzându-i, din adânc auzind
ere de trudă apuse c-un rost,

[...] Citește tot

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Lidia Stoia, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!