Lidia Popa

Despre Patrie

Patria ta e acolo unde vei găsi braţele deschise.
Neamul tău e acolo unde vei sta la masă.
Ţara ta e acolo unde vei simţi pământul sub picioare.
Casa ta e acolo unde vei avea căpătâi.

Nu ai ales cine să te aducă pe lume.
Nu vei alege unde vei sfârşi zilele tale.
Patria ţi-o porţi în suflet şi-n simţiri.
Patria e unde simţi că trăieşti şi iubeşti.

Ai ales să fii veşnic călător.
Visând la o viaţă mai bună.
Dar ce e bun si ce e drept în astă lume?
Drag poet ce simţi cum bate inima în piept.

Patria ta e un cântec de leagăn
În fiecare noapte când somnul nu te-alină
Şi zorii zilei te pândesc la geam cu luna plină
Poezia ţi-e întâiul căpătâi şi graiul acel suspin.

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunde-mă, iubire fără timp

Ascunde-mă în sufletul tău ca o floare albastră printre iarba
smaraldată din poiană, când soarele iluminează chipul in aprilie.
Iar de vrei să mă săruţi, aminteşte-mă cu parfumul viorelelor
îmbobocite, când privighetoarea cântă madrigalul zorilor.

Ascunde-mă între pliurile timpului, ca o lacrimă
ce dăltuieşte un rid pe chip, când plouă neîntrerupt.
Ţine-mă strîns iar, iubite drag, în amintirea plimbării
în pădurea de pini mirositoare a reavăn în acea zi de mai.

Nu vei fi niciodată singur dacă vei atinge corzile vioarei,
ca o mângâiere de voaluri preţioase în sipariu,
un solfegiu proaspăt de nalbă de-abia şoptit.

Ascunde-mă iubire în hăul gravat al trecutului nostru,
între flaute pe dealuri şi boncăluit al junilor cerbi,
fără timp şi remuşcări când apusul va coborî în noi.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei

Eşti atât de frumoasă mamă, atunci
când luna luceşte la tine în plete.
Atât de gingaşă te asemeni gutuilor
de la fereşti cu miros dulce şi mângâietor.

Mâinile tale tremurânde împreunate în rugăciune
mi-au mângâiat creştetul în nopţi de fierbinţeală.
Iar glasul tău dulce mi-a fost călăuză pe drumul
înspre casă şi curtea cu miros fraged de trifoi.

Simt zgomotul tâmplelor ce se zbat când lipseşti
şi mă rog pentru zile mai multe şi mai bune, mamă.
Zile senine ca atunci când, cu lingura de lemn învârteai
în dulceaţa de zmeură ce fierbea domolit pe plită.

Va veni timpul să ne strângem la gura sobei,
torcând firul poveştii şi a memoriilor de noi,
trei ţânci cărora le-ai legănat visele făcând
oameni de nădejde pentru ale lumii nevoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul sărmanei mame

Şi-am îmbătrânit copile pe la noi de când nu vii.
Şi mai trece iar o toamnă şi câmpiile-s pustii.
Urlă câinii-n bătătură, pe deal lupii le răspund.
Iarna vine cu alai si mere coapte îmbrăcată-n palton alb.

Frigul ne pătrunde-n casă şi uliţele sunt pustii.
Doar în sobă arde focul, mămăliga îi gata, stii.
Avem loc şi pentru tine lângă masa de stejar.
Eu aştept cu jind copile lângă geam, la calendar.

Pe obrajii de ger rumeni lacrimile îmi curg iar.
Şi de dor mă duc prin lume să ascult o vorbă doar.
Să aud ceva de bine, să nu trăiesc în zadar.
C-a veni ziua de mâine şi m-oi duce iar şi iar.

Tristă-i casa şi-a ta mamă te aşteaptă măi fecior.
Dar te-ai dus şi ai uitat înapoi să te întorni.
Mai aştept încă oleacă 'poi mă duc în veşnicii.
Iar de vei veni acasă vei găsi ogrăzi pustii.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa Regilor din Roma

Mă uit la geamurile etnicului
şi imaginez un boutique
de artă săracă
cu multă manovalanţă prost plătită
şi multe culori de fantezie chic
pentru oameni bogaţi cu atât de mulţi bani
ceîşi scot câinele afară.

Un Golden Retriever de dimensiune mare
ce salută lingându-mi mâinile
în fiecare dimineaţă când intru
şi mişc mobila greoaie
a gospodinei designer
soţia directorului ziarului
ce cu voce înaltă băcăie
în fiecare zi sfântă mirosul de amoniac
pe cârpele cu care trebuie să curăţ
până-mi vine greaţa cirotică din motive chimice.

Nu ştiu dacă să plec

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sindrofia epigonicilor timpuri

Îi voi spune vântului să tacă
şi de ochii noştri trişti să se ascundă.
Când la primul bal în armonie
vor da amicii miei artişti o sindrofie.

Să îmi rămâi zadarnic aproape
parfumul să mă îmbete printre şoapte.
Când luna licăre in noapte
şi spaima nu se-avântă afară din palate.

Nu voi corupe lumina inutil,
cu mandolina să-mi cânte un vodevil.
Şi nici paznicul credincios de la poartă
să îmi păzească cu credinţă musa moartă.

Nu voi folosi nici unelte de tortură
şi nici acatiste voi da fără măsură
La un călugăr dintr-un schit pustiit
ce a lăsat o mamă plângând că s-a răspopit.

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiere amară şi miere la borcan

Ti-aş ierta sufletul,
Amărăciune
Ce ai suferit într-un chin
Strângând dinţii
Şi pumnii
Tăind cu elan în carne vie.

Mut aş fi
În faţa trăirii fără de păcat.
Dar împungi aerul cu degetul,
Amărăciune
Şi îl faci greu de respirat
Cu metehnele lumii.

Mi-am chinuit prezentul
Şi de steatoză
Încă nu am crăpat
Şi nici de tensiune
Nervii nu au cedat
Când bani mi-a cerut

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arşiţa nopţii

Te chem în odaie lumină de lună
Tu veşnică măiastră a nopţii cunună.
Te chem să îmi susuri liniştea pe pleoape
Într-un cântec de leagăn să te simt aproape.

În noaptea adâncă din urmă îmi eşti
Pe buze nectar de mărgăritare cereşti.
La asfinţit crăiasă a bolţii argintie străină
În vorbă sete nespusă de lumină.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de Mai pe Valea Trotuşului

Mergeam agale pe stradă
iar dintr-o fereastră îmi cântau
ciocârliile în crâng, prin vioara
lui Yoska Gabor cu ai săi lăutari.

M-am întors nostalgică în timp
în pădurile de la Slanicul Moldovei
când mă trezeam în zori cu foşnet de arini
şi cântec de privighetori.

Ozonul îmi pătrundea în plămâni
iar Trotuşul îmi zumzăia în urechi
clipotind vesel peste bolovani,

o orchestră de viori din Munţii Ciucului.
De Întâi Mai e zarvă multă la noi,
iar privighetoarea nu mai cântă.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlăuntrul meu cerul înstelat de Van Gogh

(Femeilor)

Am remuşcarea cui nu are niciodată remuşcări;
zgomotul gestului grabnic greşit
şi zbătutul surd al uşii de acasă,
respiraţiei scurte ce mă strânge de gât
şi ochii strălucitori de un cer înstelat.

Am părul lăsat pe spate şi unde de miere,
precum câinii liberi fără de stăpân;
picioare goale pentru a merge pe străzi,
buze primitoare şi timide de surâsuri,
piele de vanilie şi mâini moi de mătase.

Am dimineţi distonate de nopţi nedormite,
după-amiezile de furtuni şi serile de ploaie,
când incertitudinile vin după mine,
bucuria de a trăi zorile într-un apus şi,
singurătatea şi zgomotul bătăilor inimii.

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!