Lista completă
Strigătul ploii șopotind mut
Te aud în depărtări de urgii
în respirația caldă a peșterilor
și în adormirile primăverilor târzii.
Te ispășesc viață prin dor,
zălog al nesfârșitelor zile
și mă închin ca la o icoană.
Te cânt sunet de armonie
din timpuri apuse de odinioară
și mă risipesc ca un fir de păpădie.
Te-am pierdut într-un vis de vară
fir de levănțică pe un așternut,
strigătul ploii șopotind mut.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sâmbătă de decembrie
În colivie simt cântând doar mâinile neobosite.
Captivă într-un destin deformat de vise.
Devin una cu tencuiala casei mirosind a clor.
Plămânii îmi sunt flori de mucegai.
Știu că nu voi ajunge până la o sută de ani,
prefer să trăiesc acest timp puțin cu suflet curat.
De dimineață a înmărmurit grădina de zarzavat
si-mi strigă pustiul dincolo de nămeții din suflet.
Of, iarnă, de ce hăulești iar prin suflet.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi invidia muzele care plâng
Muze dănțuitoare sunt oriunde
dar mai multe sunt în codrii României.
Ridică ochii la cer, le vei vedea,
le vei atinge cu sufletul pur.
Ai simțit mirosul brazilor
după care eu am tânjit o viață?
Ai auzit ciripitul privighetorilor de dimineață?
Ce dulce fior! Un izvor
șipotind printre pietre, cu dor
sub soare blând licărind.
Nimic mai sfânt.
Armonie pentru spirit,
mângâieri pentru suflet,
o mână de țărână să mai simt.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închid ochii și mă arunc în neant
Din mine vei vedea de azi
rând scris cu cerneală albăstrie
pe cleștarul timpului, în hăul
ce mâine îți va umple singurătatea.
Va fi așa o prăpastie între noi
că-mi vei lipsi, primăvară de azi.
Să mă întorc, ai să mă strigi,
dar nu voi auzi sunetul din cimpoi.
Atât de departe voi fi, peste zări,
că voi mușca din nemurirea sufletului
ca dintr-un Jonathan de Fălticeni.
Voi plescăi di buze de-atâta saț,
ștergându-mi gura cu dosul palmei,
după un boabă mieroasă de Muscat.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem naște din cenușă
Finalul e trist Poete
și mă doare să asist
la cultura care moare
pe-un val prea pesimist.
Dacă în loc de prostituție
Pusă în drept pe-un piedestal,
poezia - instituție
n-ar fi instinct carnal,
Omenirea ar renaște
bob de rouă în cuvânt.
N-aș mai ezita minute
să m-aplec și să mă-ncânt.
O durere în piept mă învinge
nu-mi dă voie ca să tac,
pune vreascuri, foc încinge
sub drapatul catafalc.
[...] Citește tot
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de nemurire
De voi mai scrie o slovă, de voi voi scrie
Copii ai neamului ce al meu grai grăiesc
În veșnicie când ceasul meu o fi să vie
N-aș vrea ca dup-atâta trudă să pălesc.
Mi-e tristă soarta țară, alinări nu am
Decât aceste slove ce am strâns cu drag
N-am să mă satur așteptând în prag
Colindători să-mi vină sau un poftit la hram.
Când eu voi fi poveste ce alții au citit
Veți scrie voi de mine, pe-un pergament: Cuvânt
Din rândurile mele cum alții s-au hrănit
Uitând că veșnicia nu e decât alt drum către mormânt.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio iernii
De azi nu pot să fiu. Mă voi opri
lăngă fântâna unde-am fost odat'
să îmi adăp caii de la sanie și să-i scot la mezat,
căci nu-mi mai trebuiesc dac-ai plecat.
De azi nu mă căuta. Nu voi răspunde,
la ușă am pus lacăt ferecat,
căci am uitat pe unde ai plecat,
să te întorci nu-i chip și nu e loc niciunde.
Voi pune și zăbrele, două, trei
din cele oțelite să nu treci
când vei pofti la cele veșnice poteci.
Mă voi ascunde-n vale la vâlcea
să nu găsești cărarea către casa mea
când soarele scânteie în mantia ta.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sunet
E atât de multă singurătate în gânduri
că mă împiedec în ea ca de bolovani în râuri.
Uneori ne facem atâta de rău singuri
rătăcind vanități și deșertăciuni printre scânduri.
Uneori drumul nostru este greșit
o ia razna printre ogoare, pe hat.
Uneori mi-ar trebui o hartă să ies,
la un loc iluminat, la cules mister
Astăzi chiar am nevoie să respir.
Am încetat chiar să mă mai mir.
Dacă aș încerca să lipsesc, or'
lumesc să schimb al meu dor.
Doar poezia clatină un biet suflet.
Gângurește etern ca un copil, un sunet.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mi-am zidit menirea în slovă
Când mi-am zidit menirea în slovă
În versuri îmi pusei iubirea slovei
Prin cântec am oftat la gura sobei
Și neamul l-am slujit fără de păcat.
Dar mi-am luat bocceaua in spate
Și-n lume iarăși am plecat străin în cele state
Unde unit e doar cuvântul
Cel scris cu sângele albastru.
Atunci când bate vântul
Pe-o frunză verde de arțar
Și un crâmpei din cerul de-alabastru
Iluminează veacul în noaptea de cleștar.
Când mi-am zidit menirea în slovă
Uitând c-amarul n-are pic de rouă
Să-mi picure în suflet miere iar
Doar se preschimbă în zori de chihlimbar.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Țara mea, nostalgie departe
Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.
Într-o zi voi fi tunet și ploaie.
Într-o zi veți cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...
Cine știe dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar și suspinul.
Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.
Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voința de a ne înălța din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălțările.
Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Lidia Popa, adresa este: