Lista completă, pagina 4
Bătrâna țărână
Trăind, ești doar un trecător;
Murind, omul se întoarce acasă.
O scurtă călătorie între cer și pământ,
Apoi devenim vechea țărâna care-am fost prin miile de veacuri.
Zadarnic vrăjitoarele cântăresc leacuri în balanța lunii;
Fu-sang, copacul imortalității, s-a prăbușit devenind lemn pentru foc.
Omul moare, oasele lui albe tac și nu pot rosti un cuvânt
Când pinii verzi simt în ramuri venirea primăverii.
Privind înapoi în trecut, oftez; privind spre viitor, oftez iarăși.
Ce se poate afla mai de preț în aburii glorioși ai vieții?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fața butoiului cu vin
Vântul de primăvară vine dinspre est și nu stă mult timp,
În urma-i rămân doar unde delicate în vinul care umple cupa aurie.
Florile se usucă și cad, petală cu petală miriade.
Ție, frumoasa fată, după ce bei vin,
Ți se îmbujorează și mai mult fața roză.
De câte ori vor mai înflori perii și prunii
Lângă casa vopsită în verde?
Lumina tranzitorie înșeală omul,
Ascunzând în umbră vârsta neputinței.
Ridică-te și dansează
În soarele asfințitului
Cât timp impulsul anilor tinereții este de neînvins!
Ce folos să te lamentezi după ce părul ți-a devenit alb
Ca firele de bumbac zdrențuit?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcați sus, în Turnul Yonyang
Ne-am cățărat deasupra Turnului Yonyang
și întreaga priveliște s-a deschis pe negândite
ochilor noștri: privind spre nord
la Marele Fluviu, vedeam cum luntrile coteau
și intrau în Lacul Tungting; cum cocoarele
spuneau la revedere râului cu țipete tânguitoare,
în vreme ce navigau spre sud; cum cădea seara,
pe când vârfurile muntelui atingeau
cu buzele luna; iar noi deasupra Turnului Yonyang,
cu capetele parcă printre nori,
beam vin cu sentimentul că paharele
ne-au fost oferite în măreția lui de cerul însuși. Apoi,
după ce am băut pe săturate, a început
să bată un vânt rece, umflându-ne mânecele
hainelor ne simțeam de parcă
am fi dansat cu el împreună prin timp.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soția negustorului plecat pe fluviu: O scrisoare
Atunci când părul îmi era încă tuns cu breton pe frunte
Mă jucam în fața porții, smulgând florile.
Ai venit călare pe o nuia de bambus calul tău
Și te-ai plimbat prin fața mea, jucându-te cu prunele sidefii.
Apoi ne-am mutat și-m trăit în Chōkan:
Doi oameni obișnuiți acceptați de toți, fără sau cu puține neplăceri.
La vârsta de cincisprezece ani m-am măritat cu tine, Stăpânul meu.
Eu nu am râs niciodată, fiind timidă.
Cu capul plecat, priveam mereu spre podele.
Strigată de o mie de ori, niciodată n-am întors privirea.
La cinsprezece ani am încetat să mă mai încrunt,
Am dorit ca pulberea mea să fie-amestecată cu a ta
Mereu și mereu, și întotdeauna.
De ce-ar trebui să mă-înalț pentru-a sta de veghe?
Când aveam șaisprezece tu ai plecat
Pentru cinci luni în îndepărtatul Ku-tō-en,
Pe fluviul cu vârtejuri primejdioase.
Deasupra capului maimuțele scot sunete pline de tristețe.
[...] Citește tot
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Li Bo, adresa este:
