Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Leonard Ancuța

Lista completă

Phantasma de luxe

La început puțin, apoi din ce în ce mai mult, se-așază praful
pe noi. La început se-aseamănă cu puful fin de pe aripile
fluturilor. Apoi e ca noaptea desenată de un copil din amestec
de alb și negru. Și din ce în ce mai puțin alb și tot mai mică luna.

Odată cu praful, se-așterne liniștea. La început puțină, chiar
mai mică decît pauzele dintre cuvinte, apoi se-adună
ca în momentele în care discul s-a terminat și nu-ți dai seama.
La un moment dat liniștea devine violentă și-ajunge
să ne curgă sînge din urechi.

Pe rînd mamele, tații, prietenii, copiii ne spală de praf și de liniște.
Mai întîi mai des, după aceea din ce în ce mai rar, pînă praful
devine gros și liniștea o atmosferă în care ne abținem să respirăm.
Ca să n-o tulburăm.

La început praful e ușor, dar într-un tîrziu e povara de sub care
nu ne mai ridicăm. Iar liniștea noastră se unește cu liniștea altora
și formează un fel de cîntec. Îl aud doar cei legați prin jurămîntul
tăcerii.

[...] Citește tot

poezie de Leonard Ancuța (septembrie 2010)
Adăugat de Leonard AncuțaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD 69 de poeme de dragoste" de Leonard Ancuța este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 31.35 lei.

Căderea unui fluture într-un om

fericit e cel ce râde cu mâinile
și planează printre ninsori demente ridicându-se
dinspre cimitire la cer

pe lama ascuțită dintre viață și moarte îmi așez pașii
fără să mă tai
plutesc și am o putere deosebită
sărut fulgi de zăpadă fără să-i topesc

era un fel anume cum se iveau noaptea și liniștea
în clipa aceea
ca o mărgică într-un pahar de palincă trăind
pînă cînd se termină de spus tatăl nostru

priveam cum absorbi întunericul și-l prefaci în lumină
și fluturele m-a izbit brusc atît de puternic
aidoma ploii pline de vrajă sub care statuia
face primul gest

îi simt de-atunci aripile imense în mine și

[...] Citește tot

poezie de Leonard Ancuța (16 septembrie 2010)
Adăugat de Leonard AncuțaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe câmpul electrostatic iarba electrică ajungea la genunchi

eu îți decojeam portocale nucleare mai strălucitoare
ca apusul,
tu râdeai din clopoței de sticlă de bohemia
și-o pasăre mare cu totul
digitală ne ținea umbră.

au trecut ani. a nins cu megabiți pe secundă & vântul
a cântat la pianina mecanică.

samplere de amintiri mixate spațial. mâinile tale cu degetele strânse
de bara unui autobuz efemer. strânse până la înroșire
parcă strivesc o inimă de pasăre vie.

orașul se privește în cer ca un veteran bărbierindu-se
ultima oară.
pe câmpul electrostatic iarba electrică sclipește-n curcubee magnetice.
ne cheamă - să ne ascundem în ea.

e noapte. ne stingem unul altuia veioza, realitățile virtuale
s-au terminat demult de visat.

poezie de Leonard Ancuța (23 ianuarie 2014)
Adăugat de Leonard AncuțaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Diateza învinsului

1.
Adevărul dragul meu prieten e că n-ai făcut nimic bun
un an de zile. Ai stat în miezul lucrurilor și te-ai îndestulat cu
mizeria promisă de alții. O lună în Blocul Scriitorilor și-ai slăbit.
Ai filtrat lumina și întunericul dar n-a rămas nimic.

Ca din cearșafuri ai fabricat o sfoară din zile
și-ai vrut să evadezi dincolo
de tine însuți dar n-ai reușit.

Erai conștient de limite și n-ai făcut nimic pentru asta măcar să sapi
pe sub ele un tunel. Să rupi măcar o parte din tine pe care s-o arunci
de partea cealaltă a morții
ca să rămâi aici fără să fi claustrat în propria piele

dar n-ai făcut-o. Te-ai mulțumit cu ideea că toți oamenii au limite
dar nu și le cunosc încă și de-aia se cred invincibili. Nu vrei să vorbești despre granițe
ți-ar plăcea mai mult să-ți aduci aminte despre Domnule Motan
pisoiul pe care l-ai pierdut. A fugit sau a fost furat

[...] Citește tot

poezie de Leonard Ancuța (26 iulie 2010)
Adăugat de Leonard AncuțaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Burnout

poartă-ți povara în spate, învățasem eu de undeva. nu-mi era groază
că mi se întâmplă, stăteam fiecare lipiți de geam, eu înăuntru, întunericul
afară și amândoi încercam să vindecăm niște poeme. și mie și lui
ne curgea sânge din mâini, geamul se subția între noi până ne-a unit.

aș fi vrut să revendic singur minunea, mi-ar fi plăcut să spun aceste poeme
pe terasă la scriitori, barmanul să toarne apă limpede tuturor de față,
ei să se îmbete și să fie fericiți. să ducă fericirea asta în lume la fel ca pe-o
ciudățenie arătată oamenilor sau ca un leac al mutului din căluș.

sunt sigur că suferinzii s-ar fi uitat la fericire ca la o icoană plângătoare și
lumea întreagă s-ar fi spălat pe ochi în lacrimile ei binefăcătoare.
voiam să înfăptuiesc eu minunea, să mă vindec pe mine de povara mea,
oamenii să plângă de fericire coborâtă din poeme vindecate.

întunericul mă veghea însă prin geam, privea fix în ochii mei, prin mine
până în locul unde se producea căldura numită viață. acolo simțeam cum
se înfăptuiește o altă minune, ca și cum eu, vindecătorul, nu eram
decât un farseor într-un bâlci al deșertăciunilor. atunci povara din cârcă-mi

[...] Citește tot

poezie de Leonard Ancuța (21 septembrie 2010)
Adăugat de Leonard AncuțaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Junk

dimineața începe cu un spam și dintr-o dată senzația că trăiesc o zi falsă cu soare fals într-un bloc fals
mi-aprind țigara deschid fereasta dintr-o dată străzile încep chiar din fața blocului
senzația asta crește în mine atât de mare încât la un moment dat cred că vrea să mă suprime

& privesc lumea printr-o fereastră deschisă cu toată încrederea că moartea poate fi tot o fereastră deschisă
dintr-o dată simt gust de sirop de vișine se propagă infinit în mine apoi pe străzi pe cerul întins peste blocuri
lumea capătă gust dulce acrișor văd o pereche de delfini albi înotând în aerul duce acrișor

& mă îndoiesc de ființa mea fiindcă mi-e mai la-ndemână decât să-l acuz pe dumnezeu
că îmi trimite dimineți spam iar eu însumi aș putea fi un mesaj trimis oamenilor în junk mail
apoi am brusc o senzație de bine și sunt sigur că în toate benzinăriile mașinile sunt alimentate
cu lapte că lumea își zâmbeșe în vitrine iar toate femeile au buzele rupte din cel mai dulce vișin

& lumea se uită în mine prin fereastra deschisă și mă gîndesc că așa a fost de la început
când omul privește în infinit și infinitul privește în om

poezie de Leonard Ancuța (16 septembrie 2010)
Adăugat de Leonard AncuțaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 18 comentarii până acum.
Participă la discuție!

vrea să-mi pot aduna gândurile, transpir abundent și schimb tricou după tricou, mă simt ca anthony perkins în psycho dar în loc de cuțit am un borcan și le pândesc de parc-ar fi muște
s-au adunat multe dar e suficient un chibrit, oricum scena dușului o joc singur și dincolo de perdea nu e nimic și stau ca prostul cu borcanul în mână și mi se face foame
amintirile sunt un soi de sendvișuri cu șuncă sau multe altele, poți trăi din ele chiar și după moarte dar sper să nu fac o fixație din asta
tu erai exact la fel cum visasem și părea că nimic n-o să ne oprească dar eu umblu cu borcanul gol și transpir abundent într-un sequel de serie b la vertigo
când plăteam la supermarket nu-i zâmbeam vânzătoarei ca să economisesc pentru tine, mă enervau radarele deși gândeam încet, la limita oricărui pericol
îmi închipuiam c-o să vină momentul când n-o să mai avem ce să ne spunem dar mizam pe faptul că putem să ne băgăm în pat unul lângă altul și să împărțim căldura aceea
să mocnim împreună topind lumea și timpul nepăsători ca focul care arde fără să întrebe dacă e casă, carte sau trupul cuiva, să transformăm lumea într-un nou anotimp
ca atunci când prin noiembrie a luat foc o sondă și-a ars vreo trei săptămâni și lumea era uimită că pe dealuri pomii înfloriseră a doua oară

poezie de Leonard Ancuța (17 septembrie 2010)
Adăugat de Leonard AncuțaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Leonard Ancuța, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Mai multe informații...

Votează Leonard Ancuța

Dacă îți plac cele spuse de Leonard Ancuța, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!