Laurenţiu Fulga

Nicio zi n-a trecut de când mă aflu pe front şi ceasul mi-a luat-o razna. Timpul meu s-a smuls din ordinea timpului universal şi a luat-o razna.

Laurenţiu Fulga în Alexandra şi infernul (1966)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, cred că e timpul să mă grăbesc, din avalanşa semnelor care m-au asaltat în ultima vreme am reţinut câteva avertismente fatale, trebuie să-i iau Morţii înainte.

Laurenţiu Fulga în Salvaţi sufletele noastre (1980)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murim de infinite ori mai mult decât se constată clinic.

citat din Laurenţiu Fulga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi... iartă-mă că nu am cu ce daruri să-ţi răsplătesc numai şi faptul că exişti, că stai cu faţa către mine, că te laşi pierdută în ţesătura aceasta de umbre şi amăgiri, că vindeci cu aleanul tău toate nevindecatele mele dureri.

citat din Laurenţiu Fulga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul meu nebun, care nu ştie ce sentinţă i se pregăteşte şi ce arme stau încă de pe-acum aţintite asupra lui, urmărindu-i atente goana dezlănţuită, să-l execute. Pe mine să mă execute, fiindcă eu şi timpul meu suntem totuna, cum aş mai putea exista în afara propriului meu timp ucis?

Laurenţiu Fulga în Alexandra şi infernul (1966)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxal, dacă nu chiar absurd, că mă gândesc la aşa ceva chiar sub imperiul orei mele de naştere, sub obsesia ei. A orei, precizez, fiindcă eu totdeauna am pus ora de naştere a cuiva în relaţie ocultă cu ora morţii sale. Încărcătura celei dintâi, indiferent de fiinţa pe care o lansează în lume, de stirpe nobilă sau dimpotrivă, cuprinzând şi germenele inefabil al orei de pe urmă.

Laurenţiu Fulga în Salvaţi sufletele noastre (1980)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cum se trezise cu oamenii aceia străini la câţiva paşi de el, se trezi el însuşi ca dintr-un afund de coşmar şi, parcă eliberat de neştiute constrângeri sau cu conştiinţa că asta-i fusese datoria, să-l păzească pe mort pâînă la sosirea acelor oameni străini, ca să aibă cine se îngriji pe mai departe de mort, se retrase de-a-ndărătelea (sub protecţia pistolului-automat) şi pieri în adâncul pădurii.

Laurenţiu Fulga în Fascinaţia (1977)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe oricare altul s-ar fi aşteptat Maria să-l descopere lângă mormântul bărbatului ei, în cimitirul năpădit de ierburile verii, în afară de chiar ucigaşul acestuia. Cine ştie ce pacoste sufletească îl va fi adus acolo, fiindcă de remuşcări nu putea fi vorba, nici de legea paradoxală care totdeauna îl împinge pe criminal să comunice în secret cu propria-i victimă, Timotei avea minţile întunecate şi sentimentele contradictorii.

Laurenţiu Fulga în Fascinaţia (1977)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!