Juana Borrero

Crepuscul

Linişte şi pace pretutindeni... În amurg
Se revarsă mireasma florilor de iasomie
Şi, deasupra apelor limpezi ale râului,
Bătăile de-aripi ale lebedelor, o simfonie,

Ca o ninsoare de petale, ele-alunecă
Deasupra obrazului mătăsos al apelor.
Acum, la crepuscul, fulgeră-n zbor lilieci,
Ei au stat toată ziua ascunşi în locuri secrete.

Fac o mie de cercuri şi de răsuciri fanteziste
Prin pânzele de aer transparente şi reci;
Sau fulgeră razant cu pământul,

Aproape retezând cu aripile lor cenuşii
Petalele galbene-ale şofranului amărui sau ale florilor albe,
Feciorelnice,-ale a nalbei, lămpi pe margini de poteci.

poezie de Juana Borrero, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!