John James Ingalls

Oportunitate

Sunt stăpânul destinelor – alături de mine nimeni n-o să plângă;
Faima, iubirea şi norocul pe urmele-mi aşteaptă.
Cutreier prin oraşe şi peste câmpuri. Paşii mi se-îndreaptă
Înspre deşerturi şi mări îndepărtate. Trec pe lângă

Colibe, palate, iarmaroace.... Mai devreme sau la oră mai târzie,
Bat nepoftit la fiecare uşă sau intrare doar o dată.
De dormi, trezeşte-te; de chefuieşti, ridică-te şi ieşi la poartă
"Nainte ca eu să fi plecat. E ceasul chemării, când soarta ţi se scrie.

Cei care mă urmează vor atinge, încântaţi, sublimul
La care visează toţi muritorii, învingând orice-adversitate,
Mai puţin moartea; dar cei ezitând între sentimente-amestecate
Sunt condamnaţi, fii ai pieirii, să-şi dureze şi să-şi îndure chinul.

Vor implora zadarnic să trimit alt Noe pe arcă să-i îmbarce.
Nu voi răspunde. Şi nici nu mă voi mai întoarce.

sonet de John James Ingalls, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!