John Companiotte

Prohod pe mare

Acolo-mi voi petrece veşnicia,
Dormind somn lin, legănat de elementele-n mişcare
Perpetuă şi nu-îngropat în noaptea lutului de plumb,
Fără-a auzi cum melodic balenele-mi îngână

Cântece de nani-nani şi-împăcare.
Peşti mici cu solzii de cinabru,
Cu capetele-încercănate purpuriu,
Vor săgeta-încoace şi-încolo-n visul meu cel lung,

Curcubeul lor înseninându-mi somnul,
Sclipind rotund în apa de cleştar, albastră, incendiind
Cu ochii, roz, orgia soarelui ieşind în zori din mare.
Valurile, la ora-n care mareele-şi dau rendez vous,

Vor trage de cămaşa mea cu pânza rară,
Scutindu-mă de strânsoarea omului în care fiinţa mea stătu –
Şi-mi vor afunda sufletul în apele-n care
Viaţa şi-amintirile s-au ivit întâia oară.

poezie de John Companiotte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte pe care le-am pierdut pentru totdeauna

Le văd câteodată
În mulţimea norilor cenuşii îngrămădiţi
Pe pagina tipărită-a unei reviste – cuvinte
Încurajatoare, persuasive ca mângâierea

Unei femei îndrăgostite de curând.
Cuvinte care aproape au evadat
De pe buzele mele, chiar înainte ca semaforul
Să ne întrerupă înaintarea, cuvinte

Care ar fi putut defini exact
Legătura dintre noi, acum ruptă.
Cuvinte în care am ajuns să cred,
Stând în sanctuarul unei biserici

Ai căror pereţi de culoarea pală-a levandei,
Al căror amvon drapat în purpuriu,
Brodat cu crucifixe aurii,
M-au făcut să-întrevăd posibilitatea

[...] Citeşte tot

poezie de John Companiotte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!