Johan Klein

Timpul - ca o maşinărie grotescă imensă şi crudă ce merge pe oameni.

aforism de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mările-s tulburi – vuiesc pescăruşi
coloanele-s strâmbe la roase păpuşi
e frig până-n sânge, şi scârţâie uşi
când mesele tac, deci suspină brâncuşi

catren de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc acea mişcare de nori greoi, turbaţi
ce cu-o sfinţenie tristă mai tună pentru noi
precum pentru vreo formă de agresive ploi
prin care cei ce mişcă-s frumos decapitaţi

catren de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi bubuie-a dezastre – dar nu prin ceţuri groase,
Furtunile moderne din oameni vin de-acum
Întruchipând nici fulger, nici mările de scrum
Ci sângele ce fierbe prin cărnurile joase.

catren de Johan Klein
Adăugat de Johan Klein
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-arunc

din mine însumi să ies din largul
meu. ploi ţâşnind ca noaptea sau precum privirea
celor ce-s cu burţile-n sus, înecaţi într-o mare
aproape suspinândă, tulbure & ştearsă. mâini
întinzându-se. fulgerul verde spânzurându-şi
forma de umbrele fâşiilor cărnoase, căci el
vieţuieşte în mine – sau poate că-i furtuna

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez

că într-o bună zi va veni o voce &
îmi va spune că (în sfârşit) s-au aşezat toate
la locul lor, după care voi putea coborî liniştit în mine,
aşa cum un păianjen coboară – subtil & firesc –
pe firul ce l-a ţesut la un moment dat, aşa
cum coboară ceaţa în aerul savant de toamnă,
sau aşa cum coboară noţiunea de psihologie
într-un scenariu de christopher nolan

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez

că într-o bună zi va veni o voce &
îmi va spune că (în sfârşit) s-au aşezat toate
la locul lor, după care voi putea coborî liniştit în mine,
aşa cum un păianjen coboară – subtil & firesc –
pe firul ce l-a ţesut la un moment dat, aşa
cum coboară ceaţa în aerul savant de toamnă,
sau aşa cum coboară noţiunea de psihologie
într-un scenariu de christopher nolan

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era suficient

acolo să fi stat, pe vechiul
drum dintre privirile noastre. doar era destul
pentru a smulge o tăcere, ca mai apoi să
putem contempla la jumătăţile noastre de
umbre, la distanţele dintre noi, la nespusele
dintre noi. şi totuşi, eu aproape că eram
(cumva) nesemnificativ; dar să fi stat acolo era
suficient, dincolo de miezul genelor abrupte.
în ochii ei pictase dumnezeu un colţ de cer.

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

să îţi explic: stăteam în întuneric. în
acest spaţiu se formau tot alte şi alte cercuri
noroase (cumva, ca de smoală) asemănătoare
cu acelea ce prind contur în mijlocul unei ape care
a cunoscut imediat greutatea unui corp, evident.
puteam simţi viitorul, mirosea a trecut. nu exista
materie. puteam auzi cum răguşeşte nimicul.
tot ceea ce înţelesese lumea până în momentul
de faţă (cu bune şi cu rele) era greşit. adieri
de voci mă atingeau uneori. îmi spuneau să
rămân (fiecare, pe rând). am deschis mai apoi
ochii. mă durea însuşi faptul că m-am trezit.

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa - nefiind (poate) nimic altceva decât visul frumos al unui dement cu acte-n regulă.

aforism de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!