Sunt puțini aceia pe care-i iubesc cu adevărat și mai puțini încă aceia despre care am o părere bună. Cu cât cunosc lumea mai mult, cu atât mă nemulțumește mai mult: fiecare zi îmi întărește credința în nestatornicia firii omenești și mă convinge de puținul temei care se poate pune și pe ceea ce pare a fi merit și pe ceea ce pare a fi bun-simț...
Voi renunța atunci la orice așteptare, la orice dorință de a fi statornic. Dacă se va mulțumi doar să mă regrete, când ar putea obține afecțiunea mea, voi înceta să mai regret eu însumi în vreun fel.
El va trăi în amintirea mea drept cel mai galant dintre cunoscuții mei, dar asta e tot. Nu am nici ce să sper, sau de ce să mă tem, și nici vreun lucru pe care să i-l reproșez.