Lista completă
Mirările peștelui
Năstrușnic monstru! Ca el, eu altul nu mai știu,
Rasa noastră de când l-a zărit întâia oară
Se miră încontinuu. O față plată, de ocară,
Iar trupul de la mijloc spintecat în două. Straniu.
Tu, care pe malul apei calci bizar și fistichiu,
Cu trupul despicat, mișcându-te-într-un ritm ridicol,
Cu aripioare fără rost, lent și păros articol!
Deshidratat și vertical, cu dinții lipiți! Disgrațios și cenușiu!
Respiri ce nu-i de respirat, aerul tăios ca un pumnal,
Cum poți tu oare să exiști? Pe tine însuți cum de te suporți,
Uscată și-îngrozitoare creatură care simulezi că știi să-înoți?!
Din tine nimic nu trăiește-n apă, nimic din tine nu-i normal!
Din când în când, vă văd trecând perechi ( soții și soți?!)
Cu-aripile legate-absurd una de alta apocaliptic animal!
poezie de James Henry Leigh Hunt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Abou Ben Adhem și îngerul
Abou Ben Adhem (sporească-i tribul an de an)
s-a trezit dintr-un vis armonios de pace, nepământean,
și-n lumina lunii din încăpere, nu fără mirare,
a văzut un înger mai alb decât e crinu-n floare,
scriind într-o carte aurită pe fiecare coală.
În serafica pace Ben Adhem, cu îndrăzneală,
adresându-se prezenței luminoase,-a spus:
"Ce scrii în acea carte-atât de-asiduu?"
Vedenia a ridicat capul și-a răspuns,
însenindu-i inima cu un surâs dulce nespus,
"Numele celor care-L iubesc pe Isus."
"E și numele meu trecut în ea?" a întrebat Abou.
"Nu, din păcate, nu."
Abou, cu voce-un pic mai joasă, dar încă vesel:
"Te implor, de dragul sfintei milostenii,
Trece-mi numele, eu sunt cel care își iubește semenii."
Mesagerul ceresc a notat și-apoi a dispărut.
[...] Citește tot
poezie de James Henry Leigh Hunt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din James Henry Leigh Hunt, adresa este: