Lista completă
Păunul
Se ploconea răsăritean și moale,
Mălai din mâna ta să ciugulească.
Albastru pâlpâia și cald, în poale
Ca pânzele alcoolului, în ceașcă.
Pe butură, nebunul tău cu scufă
Ochi inegali grozav de triști rotea,
Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă,
Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi ce a mai spus Ion Barbu despre tristețe, despre mâini sau despre albastru
Suflet petrecut
Scăzută zării blândă e țara minerală.
- Inel și munte, iarbă de abur înzeuat.
A ofilirii numai această foarte pală
Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat.
Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică
- Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap:
Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică,
Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și Ion Barbu despre țări, despre suflet, despre sfinți, despre munți, despre lumină, despre abur sau despre Soare
Dioptrie
Înalt în orga prismei cântăresc
Un saturat de semn, poros infoliu.
Ca fruntea vinului cotoarele roșesc,
Dar soarele pe muchii curs - de doliu.
Aproape. Ochii împietresc cruciș
Din fila vibrătoare ca o tobă,
Coroana literei, mărăciniș,
Jos în lumină tunsă, grea, de sobă.
Odaie, îndoire-n slabul vis!
- Deretecată trece, de-o mătușe -
Gunoiul tras în conuri, lagăr scris,
Adeverire zilei - prin cenușe.
poezie celebră de Ion Barbu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și Ion Barbu despre înălțime, despre visare, despre timp sau despre ochi
Munții
Posomorâta lor înlănțuire
Nu e decât un spasm încremenit
-Supremă încordare de granit,
Rămasă dintr-o altă întocmire.-
Demult când dorul lor nebiruit
Îi logodi cu vasta strălucire,
Un braț semeț au repezit spre fire...
Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit.
Și-n vreme ce c-un gest de renunțare
Atâtea stânci expiră-n vijelie,
Șuvoiul apei neîncăpătoare,
-Șerpuitoare formă veșnic vie-
Prin necuprinsa zărilor câmpie
Se-ndreaptă către mări odihnitoare...
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și Ion Barbu despre stânci, despre gheață, despre dor, despre apă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lava
Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere,
O! tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul;
Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere,
Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul...
Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare
Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier,
Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare,
Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer!
Dar se desprinse vălul, și-o boltă-ndepărtată
Din zâmbetu-i albastru desfășură spre tine;
O clipă-a fost... și totuși, sclipirea ei curată
Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine.
De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde...
Cu slava-ntrevăzută un dor fără de sațiu
Ar vrea să te-mpreune... și, ca s-o poți cuprinde,
Tentacule lichide îți adâncești în spațiu.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și Ion Barbu despre noapte, despre cuvinte sau despre curățenie
Arca
În turburatu-mi suflet am construit o arcă
- Informă nălucire de biblic corăbier -,
Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă,
Noroade-ntregi, plecate puternicului cer.
E vremea să se-abată mânia lui! O ploaia
De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel.
Corabia aleargă... în negura greoaie,
Corabia se-nclină, și-aleargă fără țel...
Și cel din urmă creștet de munte se cufundă...
- Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat
Din bruma depărtării mă poartă-adânca undă?
S-a coborât pe ape lințoiu-ntunecat.
Aud cum se destramă un suflet undeva,
Departe, în a ploii acidă melopee...
E noapte-n larg... Iar arca te așteaptă, Jehova,
Pe mările din suflet să fereci curcubee.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și Ion Barbu despre gânduri
Umanizare
Castelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire:
Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit
De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire,
In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit.
Am parasit in urma grandoarea ta polara
Si-am mers, si-am mers spre caldul pamint de miazazi,
Si sub un pilc de arbori stufosi, in fapt de seara,
Cararea mea, surprinsa de umbra, se opri.
Sub acel pilc de arbori salbateci, in amurg,
mi-ai aparut - sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, in frigurosul burg,
Tu, muzica a formei in zbor, Euritmie!
Sub infloritii arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit in sunet, in linie, culoare,
Te-ai revarsat in lucruri, cum in eternul mit
Se revarsa divinul in luturi pieritoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și Ion Barbu despre zbor, despre seară sau despre muzică
Falduri
Somn mult, din plușuri. Vid în stal.
Vegherea sticlei, drept cortină.
Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă
Din membre limpezi, o cristal!
Sub mături, fluturi și urâturi
Mort - chipul meu, pe crengi de gâturi,
Un glas din ceruri cere: - Dacă
Ai face-oglinzile să tacă?
Din somn, din stofă sar deștept,
Smulg fierul scurt, îl duc la piept.
La țărmul apelor de gală
Strig hidra mea, chilocefală:
- Întemnițate William,
Cast hidrofil, te așteptam
Să treci, maree, din oglindă
În luna frunții, să te-aprindă;
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și Ion Barbu despre somn
Pentru marile Eleusinii
Când calda strălucire a lunilor toride
Va prinde să decline, când soare potolit
Spre golfuri de-ntuneric va luneca trudit,
Își va rosti chemarea din nou Eumolpide...
La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior,
Tu vei ghici durerea Zeiței pământene
Și plânsetul Fecioarei, ce câmpuri leteene
I-e dat mult timp să ude în roua ochilor.
Și-n toamna somptuoasă de purpură și nacru,
În toamna unde seara încheagă tonuri vii,
Prin surda picurare a orelor târzii
Îți vei purta tristețea, încet, pe Drumul Sacru.
Nocturne bolți vor ninge din slăvi misterul lor,
Ți s-o răsfrânge-n suflet tăria-ngândurată,
Iar sfânta ta durere va trece legănată,
În ritmuri largi și grave, de corul sferelor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și Ion Barbu despre virginitate
Jocul prim este jocul lui Dumnezeu care, prin creața Sa, a făcut pe artist să rămână uimit de măreția și desăvârșirea acesteia și, la rându-i, să încerce să devină și el creator!... Jocul secund este, așadar, jocul celui care, imitând pe Dumnezeu, vrea și el să creeze, manifestându-se în diverse domenii ale spiritualității.
Ion Barbu în conversație cu Mihai Moșandrei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și Ion Barbu despre religie sau despre jocuri
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ion Barbu, adresa este:
