Ioanid Romanescu

X

O, suflet care-ncepi evaziunea
în chiar clipa în care te naşti-
o, suflet care te-ai născut perfect
numai lucrarea ta este eternă

risipind, numai tu nu adaugi
nimic niciodată în locul risipei-
numai tu eşti inepuizabil

numai tu pe toate întregindu-le
rămâi întreg

poezie clasică de Ioanid Romanescu din Orpheus (1986)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă există un Dumnezeu

Când voi lăsa în urmă numai umbra
nu spre moarte mă voi îndrepta
ci în braţele mamei mele

cum astfel fiecare ajunge
în braţele celei ce l-a născut,
cum însăşi mama stă în braţele
mamei sale care stă în braţele
mamei sale care stă în braţele
mamei sale...,
îmi închipui că dincolo e o lume visând
în braţele unei mame uriaşe

dacă există un dumnezeu
nu poate fi decât femeie

poezie celebră de Ioanid Romanescu din Trandafirul sălbatic
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiască poezia şi marii visători!

Al dracului am fost, cu patimă în toate
-viaţa mea a curs întâmplătoare-
atâtea drumuri am avut în faţă
dar am ales mereu câte-o cărare

n-am ascultat de nimeni niciodată
n-am calculat nimic-şi nu e bine-
ce pacoste de om voi fi fiind? şi încă
nu-mi vine în pământ să intru de ruşine

am buimăcit cuvintele, de-a hoarţa
le văd cum singure îşi taie
o cale-parcă sunt beţivi întârziaţi
ce-şi vor lua femeia la bătaie

iubirea am pierdut-o, azi câte-o străină
îmi pare mai frumoasă decât un câmp cu flori-
şi nu sunt fericit, însă îmi spun în gând:
trăiască poezia şi marii visători!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pater noster

Pater noster în creştere slabule
căruia îi trimitem incunabule,
azi îţi traduc urlând: să fie-îţi cer-
precum pe pământ şi în cer,
de-aproape lumina să ne arate
pe brânci în genunchi şi pe coate!
cu sfinţi între noi, cu atâţia experţi,
totu-i perfect-ce greşeli să ne ierţi?
cât să fim alţii care pe alţii imită?
ia hleb şi te dezvoltă şi du-ne în ispită!
nu-i loc pentru mulţime pe scaunul divin-
de vrei să te urmăm, fii diavolul! amin

poezie clasică de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antares V

Învaţă să mori în tine însuţi
pentru a nu-ţi fi teamă de moartea
pe care altul ţi-a destinat-o

poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul

Poeţii când există e-o minune
poeţii nu se nasc ei sunt născuţi
poeţii nici nu dorm numai visează
poeţii niciodată nu-s prea mulţi

poeţii n-au religii şi nici zei
poeţii nu aşteaptă pe la uşi
poeţii libertatea nu o sapă
şi-s cei mai îngeri dintre nesupuşi

poeţii n-au familii au iubite
poeţii bunăoară sunt cu toţii
cei care lasă lumea pentru alţii
poeţii curg mereu de-a lungul nopţii

poeţii au un fel de n-ar mai fi
poeţii niciodată nimic nu înconjoară
e o ruşine să învingi poeţii
şi sacrilegiu e să-i naşti a doua oară

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bărbieresc şi plâng

De cum octombrie apare
iar scad un an din câţi mi-au mai rămas
şi spun: voi duce-o viaţă ca şi alţii,
de toate neghiobiile mă las!

dar-nu ştiu cum-prea repede se-ntâmplă
să uit ce mi-am promis cu-nverşunare
şi mă trezesc bolnav aicea, între cărţi,
ca pasărea care-a uitat să zboare

mă bărbieresc şi plâng-în seara asta
nu-i nici o sărbătoare pentru mine
dar voi pleca aiurea, prea nu am respectat
promisiunea clipei cuprinsă de ruşine

... abia plecat, mă simt un dezertor
din ceruri-nu din casa cea oarbă la noroc-
mi-s grei bocancii timpului pe umăr
şi merg numai să am de unde să mă-torc

poezie clasică de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia mea

Poezia mea e nervoasă, tot vorbind peste umăr
uită să-şi scoată bilet, e coborâtă cu forţa
însă de fiecare dată o conduc
până acasă prieteni anonimi

nu are glorie
din simplu motiv că nu şi-a dorit-o,
nu are religie
pentru că prea mult iubeşte viaţa,
nu face prozeliţi
pentru că niciodată nu priveşte înapoi

nu merge în vizită
nu aşteaptă pe nimeni
nu visează-n culori
nu se hlizeşte pentru a obţine ceva

are tot ce-i trebuie

poezie de Ioanid Romanescu din Favoare (1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

XII

Dacă te îndoieşti în ascuns de un lucru,
gândeşti mai mult asupra lui

în timp ce din bărbile ca nişte rădăcini
va creşte pe guri tăcerea mătăhăloasă,
din minţile voastre porneşte spiritul
care - auzit - va fi al tuturor

poezie de Ioanid Romanescu din Zamolxis (1988)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!