Ioana Balea

O stea

Uitarea din mine
Dă târcoale suferinţei,
Poate doar însă să o aline,
Dar mă îndoiesc de puterea ei.

Privirea întunecată
Din umbra ochilor mei
Se destramă deodată
Rămâmând cenuşă în urma ei...

Ce vagă-i amintirea
Ce pâlpâie uşor,
Şi cântecul e jalea,
Aprinsă, tremurândă îl fredonez cu dor.

De unde răsare o stea bălaie
Şi cade spre pamant agale?
Se topeşte arzând în văpaie
Stinsă, goală şi moale...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Balea
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul

Spirale galbene strecoară
clinchete metalice pe portative obosite,
halucinante şi timide onduleuri
se conturează din şolduri de fecioară... goală, albă,
din foc de soare,
din umbră de lună
îşi concentrează dansul,
şi-l revarsă în mări de ochi străvezii
din care picură dulci lacrimi,
se preling pe obraji umezi,
şi se prăvălesc în oceane de sirene adormite...

şi ea dansează
în centrul perfect al sinelui,
punctând cu degetele-i graţioase
stele din vise universale,
de pe bijuterii scumpe cu scântei delirante...

şi tot dansează,
întorcând universul pe dos,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Balea
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!