Ioana Ştefănescu

Vivaldi nu a rămas în istoria muzicii prin operele cu care a entuziasmat publicul veneţian timp de câteva decenii. Mai durabilă s-a dovedit prezenţa artei sale în repertoriul religios catolic, prin motetele, psalmii, laudele, rugăciunile corale create pentru formaţia de la Pietà, din rândul cărora se detaşează ca frumuseţe melodică şi măiestrie a scriiturii vocal-instrumentale, un Sabat Mater pentru alto, orchestră şi orgă şi un Credo pentru cor şi o formaţie de opt instrumente.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beethoven va mai da o dată – şi pentru ultima oară – măsura mare a talentului său într-o creaţie concertantă – în Concertul în mi bemol major pentru pian şi orchestră (op. 73). Era în anul 1809, anul în care Napoleon ocupa din nou Viena, în care s-a stins viaţa lui Haydn şi a început cea a lui Mendelssohn-Bartoldy. Raportat la creaţia lui Beethoven, acest an apare dominat de dorinţa compozitorului de a se retrage în intimitatea unor genuri camerale.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către sfârşitul secolului al XVIII-lea Mozart şi Haydn înălţase genul (simfoniei) pe o culme de pe care geniul lui Beethoven înaripase cu noi forţe, una după alta, simfoniile sale.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmărind cronologia Misselor mozartiene, poate fi remarcat faptul că majoritatea sunt de tipul "brevis". Mozart le concepe pentru cor mixt, orgă şi grup instrumental cu o componenţă variabilă. Alcătuit la început doar din câteva insturmente de suflat (din rândul cărora trompetele sunt nelipsite) şi a timpanilor, ansamblul insturmental va cuceri deosebită amploare în Missele compuse în perioada vieneză.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul simfonic este o creţie instrumentală programatică cu o construcţie liberă ce-şi are rădăcinile în "uvertura cu program", gen în care Beethoven excelase de curând... Liszt va fi un demn urmaş al lui Beethoven în ceea ce priveşte caracterul descriptiv al unor poeme (sau al unor secţiuni din poeme), muzica sa ocolind realizarea unor imagini plastice şi tinzând să redea intensitatea sentimentului trezit de prezenţa lor. Faţă de simfonismul lui Berlioz – creatorul simfoniei romantice cu program – simfonismul lui Liszt va fi mai apropiat de cel beethovenian prin primatul dat de el expresivităţii lirice şi cu deosebire celei dramatice.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!