Lista completă, pagina 13
Creștinismul afirmă că toate păcatele se iartă, afară de unul singur: păcatul împotriva Spiritului. În ziua de astăzi, păcatul împotriva Spiritului are mai multe nume: imobilism, minciună consolidată, genocid cultural. În expresia genocid cultural, efectul ucigător al păcatului este imediat vizibil.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Majoritatea teologilor crede totuși că posibilitatea de a lucra întru rău continuă încă să fie prezentă: directorul de bancă poate încă să recicleze banii Mafiei, iar șeful de kolhoz poate încă să afirme că a depășit planul. Numai infailibila pedeapsă adusă de dezvăluirile lui Tozgrec schimbă totul.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fizica modernă ne oferă o metaforă atrăgătoare: cea a unui număr infinit de universuri posibile care există în mod tot atât de real ca și acela pe care îl împărtășim cu toții, acesta din urmă nefiind exact un univers între celelalte, ci un fel de secțiune printr-un număr infinit de universuri paralele.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă propun astăzi un joc colectiv care va fi Jocul Adevărului. Voi face în așa fel încât secretul și minciuna vor trebui să dispară de pe lume, căci de îndată ce-și vor face apariția, eu, Tozgrec, cel ce n-are nici început, nici sfârșit și nicio identitate ca voi, eu voi fi acolo ca să dezvălui Adevărul.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Giordano Bruno respinge grația (deși nu o neagă); și prin aceasta păcatul. El proclamă divinitatea omului și-i răpește cerului prestigiul. Pământul nu e "azvârlit" în Cosmos, ci e un astru la fel de important ca mirabilele stele fixe. Cosmologia bruniană corespunde ideii renascentiste a unui om deificat.
Ioan Petru Culianu în Iocari serio Știință și artă în gândirea Renașterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul se cățărase pe faleză așa încât să bareze singura potecă practicabilă, altminteri Al-Kindi l-ar fi putut ocoli. Dar astfel se pomeniră față în față sau aproape, căci omul nu părea să-l vadă pe filosoful cățărător. Privirile-i drăgăstoase erau cu totul absorbite de o pasăre albă care gungurea încetișor.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un fel, firește, știam că întrebarea era fără temei: nimeni n-a văzut vreodată ceva atât de neobișnuit precum un șoarece liber, fără cursa în care apa urcă scoțând un sunet inconfundabil. Cum ți l-aș putea descrie ție, grațioasă zee, dat fiind că e un sunet pe care ființele de felul tău n-au cum să-l audă?
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce s-a întâmplat astăzi poate fi definit drept o criză. S-o numim Criza din Golful Smaraldelor. Criza aceasta demonstrează că există pe lume o putere mai mare decât statele care, împreună, au încercat s-o distrugă, dar fără a izbuti. Deoarece v-am demonstrat că știu adevărul, să numim această putere Adevăr.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un alt motiv care străbate gândirea Renașterii, pentru a asuma, la Giordano Bruno, expresia etică și cea mistică este acela al morții și renașterii inițiatice. Îl întâlnim mai ales în operele de alchimie, laolaltă cu motivul "coincidentia oppositorum", exprimat prin faza procesului alchimic numită "coniunctio".
Ioan Petru Culianu în Iocari serio Știință și artă în gândirea Renașterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legături subtile se urziseră între Calul Alb și al său lama; de aceea, alergătorul s-a îndreptat pe dată către locul unde stăpânul său tocmai își dăduse sufletul. Acum nu mai exista nimeni care să-l elibereze de mesaj și alergătorul tibetan putea fi socotit ca rătăcind la infinit, fără să știe ce anume ducea cu sine.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ioan Petru Culianu, adresa este:
