Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Ioan Petru Culianu

Lista completă, pagina 35

Două curente s-au precizat în sânul acestei comisii: curentul novator, reprezentat de episcopii din Lumea a Treia și de câțiva episcopi din Sidolia, care vedea în Tozgrec o manifestare a Sfântului Duh în lumea prezentă; și curentul conservator, alcătuit de majoritatea episcopilor din Lumea Veche și din Anti-Lume, care, ținând seama de faptul că Dumnezeu și-a interzis sie însuși să intervină vreodată în treburile lumii, nu putea să-l considere pe Tozgrec decât ca reprezentant al Diavolului, Principe al acestei Lumi, sau ca Diavolul în persoană. Dat fiind că în credințele originare ale epistofelicilor se vorbește că sfârșitul lumii va fi precedat de venirea Anticristului, o figură capabilă de toate minunile, cea mai mare parte a conservatorilor a căzut de acord că Tozgrec era cu siguranță Anticristul. După îndelungi dezbateri, conservatorii au avut câștig de cauză, iar Tozgrec, care nu putea fi excomunicat fiindcă nu aparținea Institutului, a fost anatemizat după toate regulile.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Or, numai Anticristul poate să semene discordia în așa hal încât sfârșitul lumii să trebuiască a fi considerat iminent. În consecință, Institutul Epistofelic resimțise necesitatea de a face publică această supoziție. Dar, spre a nu tulbura partida modernă, patriarhul adăugi că "Institutul nu este în măsură să precizeze dacă Tozgrec este cu adevărat Anticristul" și de asemenea că "felul în care vor avea loc învierea trupurilor și Judecata de Apoi rămâne o chestiune controversată". Acest nou discurs suscită multe critici în toate cercurile epistofelice, favorabile sau nu lui Tozgrec. El fu invitat în mod formal de către un teolog radical să se ducă într-o țară neutră ca să-și explice poziția cu privire la religii. Desigur, propunerea era naivă: Tozgrec nu se duse nicăieri și nu explică absolut nimic. Asta îl făcu să-și piardă câțiva suporteri dintre vechii tozgreciști și să-și câștige alții dintre netozgreciști. În orice caz, în țara din America Latină unde se manifestase prima oară era venerat ca un sfânt epistofelic și tot felul de moaște, cum am mai spus-o, circulau pe ascuns la niște prețuri formidabile.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sa'id ibn Misjah și-a schimbat culoarea în timpul Ramadanului din anul 82; de vreme ce era de nerecunoscut, a fost considerat mort. Dar trupul său, datorită sunetului, a funcționat la perfecție până către 150, când deveni casant. Atunci Stăpânul Sunetului l-a părăsit și a hotărât să treacă într-un nou trup, ca să se desăvârșească. Astfel a rămas el vreme de 85 de ani în trupul lui Al-Mawsili și a studiat proprietățile sunetelor asupra sufletelor animalelor și ale ființelor omenești și a devenit capabil să obțină tot ce voia prin forța sunetului: dragoste, abnegație, bucurie și tristețe. Și se mai pricepea încă să ucidă, să îmblânzească animale, să facă plantele să crească, să aducă ploaie ori timp frumos. Și se spune că Al-Mawsili a învățat de asemenea cum să facă să învie un mort numai prin minunatele proprietăți ale sunetului și că a făcut-o de mai multe ori. Și nu voia să devină puternic, dar și-a asigurat o asemenea influență asupra sultanului, că acesta l-a copleșit cu bunuri de tot felul și oricând era binevenit dinaintea augustei sale persoane, până-ntr-acolo încât putea să vină și să plece din palat după voie.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prezicerile lui Tozgrec erau întotdeauna extrem de precise și corecte până în cele mai nesemnificative amănunte și acopereau toate domeniile, chiar cele mai tăinuite. Astfel i-a comunicat el unei emigrante din Imperiul Maculist numele agenților din Bedeker-ul Imperial care-i trădaseră și-i arestaseră fiul, ca și pe acelea ale doctorilor ce-l torturaseră în spitalul psihiatric, și a informat-o că circumstanțele internaționale i-ar grăbi eliberarea; nevestei unui industriaș sidolian i-a spus că soțul ei, el însuși un mafioso, își simulase propria răpire ca să evite falimentul și că-l va revedea teafăr și nevătămat înainte să dispară vreo câțiva ani la închisoare; unei călugărițe din Polonia i-a prezis că preotul J. nu va avea soarta atâtor confrați ai săi și va apărea din nou cu câteva cicatrice în plus, dar în rest bine sănătos, fiindcă arhiepiscopul va avea de astă dată o armă formidabilă împotriva răpitorilor lui din poliția secretă; unei fete sosite cu maică-sa din Africa de Sud i-a destăinuit că mai era foarte puțin până la eliberarea tatălui ei, care va deveni ministru în cel dintâi cabinet democratic al țării; și așa mai departe.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

După câteva luni, vilele conțineau cele mai sofisticate aparate pe care tehnica umană izbutise să le construiască; semănau între ele până în cele mai mici detalii, căci fuseseră copiate unele după altele cu prețul a nenumărate eforturi ale spionajului industrial. Aparatele acestea puteau detecta prezența unei muște la zece kilometri distanță; reacționau la cea mai slabă sursă de căldură și dădeau de îndată alarma dacă vreo coajă de var se desprindea cumva de pe plafonul vechii hacienda sau dacă arcul vreunui jilț antediluvian ceda, în orice cameră ar fi fost să fie. În timp ce ecranele verzi ale tuturor acestor mașinării indicau în mod constant că nu era nimeni în interiorul clădirii, Tozgrec își continua imperturbabil aparițiile, când ca bătrân maiestuos, când ca cerșetor păduchios. Și totuși hacienda era scrutată îndeaproape, vreo sută de obiective de camere și de microfoane ținând-o sub observație în fiecare clipă. În cele din urmă sosi și presa la fața locului, ocupând hotelul pe jumătate gol. La oarecare distanță, în niște barăci șubrede înălțate în grabă, mii de oameni din toate țările lumii așteptau cu nerăbdare să-i viziteze Tozgrec.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Importanța domnișorei Emeralds între noi nu se măsura prin cât anume vorbeam despre ea, ci prin cât nu vorbeam. Și era uimitor să-i vezi pe cei mai cinici dintre noi neizbutind să născocească nici cea mai mică ironie ori clevetire pe seama ei, atât de puternică era forța ce iradia din ea. În fața acestei derute generale de care nici eu nu scăpam, mă întrebam aproape tot timpul care era natura acelei forțe. Miss Emeralds era, fără putință de tăgadă, o intelectuală pasionată cum puține se pot vedea. Dar nu asta ne subjugase la ea, ci iubirea, pe care, fără de știrea ei, o degaja - și atât de mare-i era inocența în această privință, încât puterea acelei emanații era înzecită. Ted L. mi-a mărturisit că singura dată când fusese în stare să rostească o răutate la adresa Alogenei se simțise atât de vinovat, încât îl cuprinsese în mod serios nevoia de a-și tăia o mână sau măcar un deget. O asocia nu doar cu toate făpturile feminine, închipuite sau reale, ce-i impuseseră vreodată dragostea și respectul, ci - și asta traducea perfect și propriile-mi sentimente față de ea - și cu tot ceea ce pe lume e pus în taină sub oblăduirea noastră, ca fiind plăpând și gingaș.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Totul era simplu pentru mine: dacă te târăști, vei fi strivit; nu mănânci, vei muri, dar nu în mâinile mele (mâinile-mi erau pretutindeni de când o întâlnisem pe Alice H.; mă simțeam neajutorat de răspunzător de când mi se întâmplase să mă aflu în Academia Brera sau la petrecerea profesorului H. la care nu participasem niciodată; la drept vorbind, lucrurile acestea n-au survenit nicidecum din întâmplare; am încercat să-i spun asta, însă de bună seamă că m-a înțeles greșit; va fi crezut că-i explicam cum un bărbat și o femeie își sunt predestinați unul altuia și era destul ca s-o înspăimânte; în realitate, nu m-am gândit niciodată la ea ca la o femeie, cel puțin nu ca la femeia mea și nici nu sunt sigur că era femeie, deși nu părea să fi fost altceva; mai mult, îmi dădeam seama că n-o interesam în niciun fel; dacă se afla acolo, era fiindcă se gândea că aveam eu nevoie de ea într-un fel; nu sunt sigur dacă nu cumva aveam nevoie ca ea să aibă nevoie de mine; în orice caz, de fiecare dată când o părăseam, eram plin de bucurie, invers de cum se întâmpla de fiecare dată când o vedeam pe T.; de fapt, T. mă făcea să mă simt stânjenit; le făcea tuturor viața grea, inclusiv ei înseși).

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cei mai naivi dintre înțelepți au aclamat această propunere (pur teoretică) cu mult entuziasm. Dar o squaw, adică imaginea strălucitoare de frumusețe a celor șapte suflete ale șamanului Șoimul-Soarelui-Sângeros (sau: Șoimul Crepuscular; tratatul spune în această privință: Căci ochiul șoimului în amurg se înflăcărează, zărește râma la șapte coți sub pământ și o face să iasă - sau: o scoate din cotlonul ei), o squaw n-a fost de aceeași părere. Ea a închipuit următorul plan, pe care toți înțelepții l-au acceptat și l-au pus în aplicare fără întârziere: Indienii sunt alungați, n-au nicio șansă de a-și duce la bun sfârșit răzbunarea umilințelor prezente. Hăituiți fără milă, sunt sortiți martiriului veșnic. Sufletele n-ar avea vreme să se întrupeze, că din nou ar ieși din trupuri. Ciudată răzbunare, să vrei să tot suferi! Nu, trebuie atacat direct și singura posibilitate e ca toate cele o mie de miriade de suflete să se elibereze mai întâi de trupuri, ca să poată apoi pune stăpânire pe trupurile Oamenilor Albi. Omul Alb nu va ști niciodată că răzbunarea se împlinește prin el însuși. Va da ascultare inimii sale și nu va ști că tocmai ea este instrumentul ce-i măsoară timpul distrugerii.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dar era oare îndreptățit patriarhul să creadă că revelațiile din ce în ce mai numeroase ale lui Tozgrec aveau ca rezultat să învenineze relațiile deja extrem de problematice dintre țările lumii? Nu neapărat. Aceste relații fuseseră dintotdeauna întemeiate pe neîncredere și minciună și doar imbecilii puteau fi de altă părere. Din moment ce nimic nu se schimbase în natura relațiilor dintre state, acestea încercară mai întâi să se descotorosească de Tozgrec, însă, neizbutind, hotărâră pur și simplu să-și schimbe tactica spre a nu se mai lăsa contrazise de el. Reprezentanții puterilor începură acum să comunice lucruri adevărate ce semănau într-atât cu minciunile că nimeni nu remarcă schimbarea. Din când în când, Tozgrec dezvăluia dedesubturile unor afaceri cu deosebire de scabroase și viața marilor tâlhari deveni din ce în ce mai grea. Milioane de oameni înarmați până-n dinți erau peste tot în căutarea lui Tozgrec, pe care iar nu-l găseau niciunde. În această căutare armată, sute de bătrâni, maiestuoși sau zdrențăroși, își pierdură viața din pricina asemănării lor, reale sau aparente, cu Tozgrec. Un șef de stat declară la televiziune că cea mai grea condiție de la începutul secolului al XXI-la era fără îndoială aceea de bătrân.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu Ceaușescu limita admisibilă a literaturii era așa-numitul procedeu Constantin Țoiu: poți spune ce poftești despre trecut, atâta vreme cât afirmi: "Iar apoi veni lumina!"... Puțini scriitori au reușit să depășească "procedeul Țoiu": Marin Preda în hidosul roman Cel mai iubit dintre pământeni, atât de prost încât până și Constantin Noica l-a lăudat (despre Noica se știa că opțiunile sale trebuie întotdeauna luate de-a-ndoaselea), Gabriela Adameșteanu în Dimineață pierdută și, sistematic, Augustin Buzura în toate romanele sale.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

<< < Pagina din 35 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Ioan Petru Culianu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Ioan Petru Culianu

Ioan Petru Culianu
istoric al religiilor, medievalist, renascentist, prozator și eseist român, profesor și doctor în istoria religiilor la Universitatea din Chicago

Evenimente biografice

  • 1950 - s-a născut la Iași
  • 1991 - a murit la Chicago, în S.U.A. (asasinat prin împușcare în cap, în WC-ul din clădirea Universității din Chicago)

Subiecte de interes

Fani pe Facebook