Ioan Friciu

Timpuri

Trec anii peste noi şi peste lume,
Părem coborâtori din alt timpuri,
Cu alte obiceiuri şi tipicuri
Ce altora le par că sunt doar glume,

Dar celor mai bătrâni le par nimicuri
Că se conduc ş-acum după cutume,
Iar unii ş-au făcut înalt renume,
Că au uzat din plin de şiretlicuri.

Clepsidra e ticsită cu nisipuri
Scurgându-se, ca vremea s-o însume,
Spre infinit o viaţă trece-n picuri
Si cade-n valuri dantelate-n spume.

Va fi o entitate să ne-ndrume
Cui să lăsăm credinţele antume?

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea lui Morfeu

Pe-ntins de ape se prăvale stele
În nopţile în care se-nfiripă visuri
Sub ale mele pleoape, reci abisuri;
Eu nu mai vreau să mă trezesc din ele.

Morfeu? L-am căutat şi prin eresuri
Ca să-l întreb de premoniţii rele
Că uneori aşa sunt ale mele
Şi nu doresc să fie ne-nţelesuri.

Mă îngrozea oniricul periplu
Ş-am apelat la îngerii albaştri,
Ca pentru mine să se roage-n templu
Ş-apoi să zboare liberi către aştri.

Insomnicele nopţi să nu mai vină
Să pot dormi şi-n raza de lumină!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu lună şi cu vis

Un glob semeţ de aur pare luna
Zărită prin linţoliul fin de nori
Cum îşi cheamă rătăciţii meteori
Pe cerul nopţii unde ea-i stăpâna.

În Univers, n-am ştiut ce stele-s Sori
Şi n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mia fiori.

Că-n viaţa asta doar suntem trecători,
Iubit-o mai visez câteodată
Cum te prind încetişor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.

Mi se destramă visu-n dimineaţă,
Onirica icoană îmi dă viaţă.

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magica putere

E secetă pe câmpuri(şi în mine)
Că ploile lipsesc de multă vreme,
Iubiri târzii mereu vor să mă cheme
De parc-aş fi cu sânge iute-n vine.

De-acum încolo n-am de ce mă teme:
O magică putere mă va ţine
Tot restul vieţii fără de suspine,
Ferit voi fi de ură şi blesteme.

În existenţă totul mi-a fost luptă,
Iar soarta m-a purtat în loc anume
Să nu mai simt că inima mi-e ruptă
Că Oameni am avut ca să mă-ndrume.

Ca lumea noastră să nu fie sumbră
Pământului nu i-am făcut doar umbră!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de primăvară

Din dalbi nămeţi se naşte primăvara,
Când se topesc sub soarele fierbinte
Şi anotimpul merge înainte
Grăbindu-se, că-l ia din urmă vara.

Şi ninge alb din meri, ca mai-nainte,
C-atunci când noi ne întâlneam doar seara
Să ascultăm un greier cu vioara;
Sunt clipe de aducere aminte...

Ca să-mi exprim extazul n-am cuvinte,
Dar simt în nări plăcutele arome,
Ce-mi aşază proaspete în minte

Mii de imagini fine, policrome.
Divinităţii-i-nalţ o rugăciune,
S-avem natură fără stricăciune.

sonet de Ioan Friciu (2917)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ares flutură stindardul

De ce voi State vă doriţi puterea?
Aţi vrea să pârjoliţi cumva pământul?
Pe limbă vreţi a sugruma cuvântul
Şi-n suflet să ne intre doar durerea?

Dar nu va asculta nici Domnul Sfântul
Să vă ajute a-mplini voi vrerea!
Vă va întuneca subit vederea
Tăindu-vă deliberat avântul!

Cu demonii ne vom lupta şi-n astre
Ca-n lumea noastră pacea să învingă
Şi-n apa din oceanele albastre
Războinice porniri azi să se stingă!

Când Ares îşi va flutura stindardul,
Irene îi va pune-n faţă gardul!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viţa de vie

Soare aer şi culoare
Toate-n bob sunt adunate,
Ruginiu de vii-ntomnate
Urcă-n strugur, dau valoare;
Graurii şi-o porumbiţă
Uită-se din zbor la viţă
Rup ciorchinele în grabă,
Urmăriţi îşi văd de treabă,
Lasă jos doar o bobiţă...

Lasă jos doar o bobiţă
Urmăriţi îşi văd de treabă,
Rup ciorchinele în grabă.
Uită-se din zbor la viţă
Graurii şi-o porumbiţă;
Urcă-n strugur, dau valoare
Ruginiu de vii-ntomnate,
Toate-n bob sunt adunate
Soare aer şi culoare...

[...] Citeşte tot

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainică iubire

Copilă, noaptea îmi apari în vise
din a căror mreajă nu pot să mai ies,
vreau a te purta cu mine cât mai des
pe astrale drumuri de noi deschise.

A fost să fii iubirea mea cea veche
în adolescenţa mea la-nceput,
când te iubeam tăcut şi n-ai ştiut
c-aş fi vrut atunci să fim pereche.

Nu ţi-am spus vreodată la ureche
un cuvânt de amor ori alte cele,
nu te-am sărutat sub cer cu stele,

Te-am iubit în taină, în tăcere...
Destinul m-a dus în depărtare,
suspinul de atunci încă mă doare.

sonet de Ioan Friciu (28 septembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesimţirea

Este atâta nesimţire în jur,
încât se mişcă cerul şi pământul,
pe buze ne este strivit cuvântul,
e batjocorit şi adevărul pur.

Nu toţi muritorii-s fără de cusur,
dar unii întrec orişice măsură
trăind viaţa ca pe-o aventură,
iar tot ce perorează-i un sperjur.

Privim cu îngrijorare împrejur,
că nesimţirea nu are măsură,
are aripi de mare anvergură,

iar nesimţiţi sunt şi-n bătătură
şi se pare că-s săraci cu duhul...
De îngmfaţi ce sunt, le merge buhul...

Sibiu, 12.10.2015

sonet de Ioan Friciu din Inedită (12 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graurii

Un nor de grauri se rotea în jurul
podgoriei ce părea cu struguri copţi,
dar n-avea câini de pază pentru hoţi,
ci un gard mic, pe care creşte murul.

Şi se năpustesc asupra viei toţi,
forfota-ncetează la semnalul
unui păsăroi ce strigă amarul,
că ciorchinii viţei sunt total necopţi.

Se porneşte-n aer iar rumoarea,
prădătorii pleacă-n căutarea
unui lan cu recolta neculeasă,

unde lacomi, se vor aşeza "la masă";
apoi sătui de atâta pendulare
se retrag pe ramuri, scutiţi de soare...

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!