Ioan Friciu

Rondel limbii române

Limba dragă românească
Vreau în pace s-o asacult
Şi renumele să-i crească,
Vorbită fie cât mai mult,

Iar de Pronia cerească
Va creea în timp tumult,
Limba dragă românească
Vreau în pace s-o ascult.

Cel plecat să "rătăcească"
S-o ţină obiect de cult,
Iar de poate s-o vorbească
Aşa cum o făcea demult,

Limba dragă românească

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bătrâneţii

Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată;
Iar bătrâneţea-ntunecată
Mi-a risipit în păr nămeţii.

Când june eram odată
La arme plecam cu băieţii;
Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată.

Eu n-am dat vreun curs tristeţii
Că vine moartea-nfometată
Cu capa ei îndoliată,
Să-mi taie mie firul vieţii.

Trecut-au anii tinereţii.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel mamei

Cuvântul Mamă este sfânt!
Să ţi-l aminteşti cu dor,
C-aşa fac şi cei ce mor
Când părăsesc acest pământ.

Pân-ai fost mai mărişor
Te-a vegheat duiosul cânt...
Cuvântul Mamă este sfânt!
Să ţi-laminteşti cu dor,

Iar de vei fi rătăcitor
Prin lume hăituit de vânt,
Când ai de Mamă simţământ
Totu-ţi pare mai uţor.

Cuvântul Mamă este sfânt!

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţivul

Buimăcit în casă nimereşte...
Ăsta-i bun doar de culcare!
Urlă soaţa-n gura mare...
Tava goală-n ceafă îl trozneşte,
Omul nostru-i mut şi tace...
Rupta-i patul! Ce faci drace?
UiţI cum ai ajuns acasă?
Lung să stai de-acum sub masă!

Lung să stai de-acum sub masă!
UiţI cum ai ajuns acasă?
Rupta-i patul! Ce faci drace?
Omul nostru-i mut şi tace...
Tava goală-n ceafă îl trozneşte...
Urlă soaţa-n gura mare...
Ăsta-i bun doar de culcare!
Buimăcit în casă nimereşte...

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru meteor

Brăzdează bolta un meteor
Străbătând Calea Lactee,
Cât de departe-i n-am idee,
Dar îmi trezeşte un fior.

Trece fugar, rătăcitor,
Îl percep ca pe-o scânteie,
Brăzdează bolta un meteor
Străbătând Calea Lactee.

Ar fi un fapt înălţător,
Stelei rupte în crâmpeie
Să-i pot scrie o epopee,
Sub cerul nopţii lucitor.

rondel de Ioan Friciu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaza

De n-ai fi fost,
de unde mi-aş fi tras seva,
lichidul vital?
Aş fi fost un deşert
ucis de dogoarea
unui soare nemilos...
Eşti oaza
Invadată de pace
şi lumină,
unde se hrănesc
rădăcinile mele-nsetate de
iubire, ce cresc
şi se urcă împreună
cu tine, pe scara
veşniciei spiritului...

poezie de Ioan Friciu din Claviaturi (31 august 2014, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis marin

Ai venit în grabă...
cu ochii tăi, mai verzi
decât marea şi smaraldul...
Ai clipit din ei dulce
şi ai limpezit
cerul învăluit de aburii
asfinţitului...
Ai mai clipit o dată dulce
şi ai îmblânzit furia mării,
ca să poţi culege
alge verzi pe plaja pustie.
Ai căzut apoi istovită
cu obrazul în nisipul
toamnei,
rece şi aspru.
Ai rămas aşa... în aşteptarea
brizei de seară,
să dormi sub mângâierea ei,
să visezi pâlpâitul
pescăruşilor în căutarea

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Friciu (10 septembrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă... priveghetori

Cântă păsări în păduri desfrunzite,
trilul se risipeşte topindu-se-n vânt,
stau şi-l ascult făr-a spune un cuvânt,
căci gândul mi-e dus în locuri vrăjite.

Cântă păsări şi-n păduri înfrunzite,
atunci trilul lor îmi intră-n timpane,
iar inima-mi bate cu sunet de ciocane
ce-mi alungă cugetu-n locuri iubite.

Păsările ce cântă sunt privighetori
şi vieţuiesc cu noi în unica grădină,
creată şi udată de mâna cea divină.

Trilurile pe care noi le ascultăm,
în nopţile senine şi cu lună plină,
durerile lumii ş-ale noastre le alină...

sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul căprioareî înspăimântate

Stă perfid, un braconier la pândă,
Deghizat, ca un verde boschet,
Îşi încarcă puşca-n mare secret,
Să nu-l vadă potera, să-l prindă.

El aşteaptă vânat spre osândă,
În foşnet de frunze-n făget...
Stă perfid, un braconier la pândă,
Deghizat, ca un verde boschet.

Cu spaima-n suflet crescândă,
Surzită de-a glonţului sunet,
O căprioară sveltă şi blândă,
Înalţă spre ceruri un muget...
Stă perfid, un braconier la pândă.

rondel de Ioan Friciu (8 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt bani!

Plata e ultima preocupare:
Nu sunt bani! Mereu aceiaşi scuză,
Însă salariaţii o tot acuză
Că banii-i curg fără-ncetare.

Când zice, i se crispează o buză
Gândindu-se la cheltuiala mare,
Că nu va mai pleca peste hotare...
Aşadar..."pe turtă-şi trage spuză."

Ei îi suportă firea cea obtuză
Că n-au găsit alternativa bună,
N-au nici necazul cui să-l spună,

Deci soluţia e să se supună
La femeia acesta îmbuibată,
Cu hainele luxoase îmbrăcată.

sonet epigramatic de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!