Lista completă, pagina 69
Din jarul cenușii renaște
Prin noapte trec tremurătoare stele
Ce luminează diafan zenitul
Să-mi pară mai aproape infinitul,
Ca eu să pot urca ușor la ele.
De-aș ști că va veni cândva sfârșitul
Din lume să dispară toate cele,
Aș pune păsări albe-n rămurele
Ca să vestească grabnic răsăritul.
Din al cenuși jar mai pot renaște
Scântei pe care singur Demiurgul
Le poate dezlega ori recunoaște.
Din pustiiri El va culege moaște
Însuflețite-n viață cu divinul,
Iar tot ce mișcă luptă cu destinul.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustul lemnului
Din floarea de salcâm a curs nectarul,
Albine-l sorb și-ar mulțumi pădurii
Purtate de renașterea naturii,
Aroma lui învăluie hotarul.
Căzute în săgețile căldurii
Întinse pajiști arse-și plâng amarul
Că-n loc de codru a rămas vlăstarul
Și-ntinse-s rădăcinile răsurii.
Copacii-s dispăruți din peisaje,
Au fost tocați de lacome lăcuste
Și munții prefăcuți în albe puste.
Imense bogății țin în bagaje
Acești samsari cu mințile înguste
Ce seva lemnului doresc s-o guste.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar cosmic
Un fulg nehotărât
de nea, rătăcitor și rece,
hazardul l-a adus
pe pleoapa mea închisă
și s-a prelins printre gene
ca o lacrimă de înger
din cer trimisă.
M-a trezit
din somnambulismul
meu tulburându-mă
din visul, în care se facea
că Eu sunt unicul
stăpân și cârmuitor
al norilor,
că eu sunt solomonarul
tuturor timpurilor,
trecute, prezente și viitoare.
Fulgul de nea, m-a adus
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet aviar
Lăstuni și alte păsări zburătoare
planează-n cerc primăvăratic;
clipind din pleoape roșii de jaratic
scrutează înălțimi amețitoare.
E soarele mai pal și mai tomnatic,
dar cu razele-i scânteietoare
aruncă unda lui mângâietoare
peste zboru-nalt și acrobatic...
În crepuscul, ceru-i cam apatic,
văzduhul e-ncărcat cu văl de nori,
pe-nserate trece un cârd de ciori
și-un sumbru stol de corbi croncănitori,
ce-și caută năuci un alt sălaș;
în pădure... mai departe de oraș.
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugile
Bat clopote în turle, peste burguri
Și rugile spre ceruri se înalță,
Iar Domnul le va pune în balanță
Să le asculte astăzi și deapururi.
Din miez de noapte până-n dimineață
Ard peste tot mulțimile de ruguri,
Cenușa li se stinge în amurguri,
Când fumurile se prefac în ceață.
Trăim pe Terra și muncim o viață
Chiar pentru simplă supraviețuire,
Divinul și atuncea ne răsfață
Cu sfinte daruri, flori de fericire.
Ființa noastră nu e amăgire,
Ci este parte din dumnezeire!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu irosi...
Nu te surghiuni în acele locuri,
Nu irosi din viață o fărâmă,
Să vezi cum fericirea se dărâmă
Sub greul unor păcătoase jocuri.
Ții bine strâns în mână o parâmă
Și poți de bunăstare să te bucuri;
Să navighezi spre alte orizonturi,
Corabia ta nicicând nu se sfărâmă.
Ascultă-mă acum și mă vei crede
Și ce-am spus nu-s vorbe de ocară;
În inimă-ți doresc o primăvară...
Câteodată tu te vei mai duce
Departe, ca să-ți mai aduci aminte
De tot ce-a fost minciună în cuvinte...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet unui confrate
Ne-ai părăsit confrate prea curând,
Ai devenit o stea strălucitoare
Și din a Universului grandoare
Privești cum așteptăm smeriți, la rând.
Vom auzi și noi acea chemare,
Dar niciodată nu se știe când;
O-ntâmpinăm cu mintea cugetând
La clipa-n care tot se-nchide-n zare.
Azi punem flori la piatra funerară
Și-n toamnele cu ploi și frunză rară
Rostim în cor celeste rugăciuni.
Vom crede-n sacrosanctele minuni,
Că vom ieși cu toții din genuni
Pe esaplanada extraplanetară!
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis cu înger
O noapte-ntreagă, treaz sub o răchită
Ascult cum firul ierbii încolțește
Și simt pământul cum se zvârcolește
C-a primăverii sevă e pornită.
Pe cer nocturn un astru licărește,
Iar luna e prin hăuri adormită,
Cu plapuma de nori acoperită
Nimic din raza ei nu se zărește.
A tinereții vlagă e secată
De anii ce s-au dus de-a rostogolul,
Dar nu vor fi regrete niciodată,
În al meu suflet s-a umplut tot golul
Și conștiința-mi este fără pată,
În vis un înger alb mi se arată.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hârciogii
Pe cruntă exploatare și zgârcenie
azi unii își clădesc înavuțirea;
își poartă ca stindard doar nesimțirea,
iar tinerii ne pleacă în bejenie.
În conștiință nu au *ățenie
și nici n-au auzit de bunul simț,
cuvântul le este fierăstrău cu zimț,
în viață nu au clipă de sfințenie.
Raptul e țelul lor de căpetenie,
ca hârciogii-și cară-n galerii
multele nemeritate avuții.
Omule de rând tu trebuie să știi
că nu le pare viața prea ușoară,
când lasă tot... și trebuie să moară!
sonet de Ioan Friciu (29 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mariaj (gazel)
Te-am văzut întâia dată,
Erai doar o timidă fată.
De atunci anii au trecut
Și iată, te văd măritată!
A doua oară te-am văzut,
Erai un pic cam supărată,
Îți șiroiau lacrimi discret
Pe fața ta îmbujortată.
M-am întrebat și eu atunci,
Oare de soț ești înșelată?
Tu răspunsul mi-lai dat:
Are obiceiul să mă bată...
Eu ți-am mângâiat ușor
Fața-ți tristă și ridată,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ioan Friciu, adresa este: