Lista completă, pagina 68
Sonet Pascal
Aud cum îngeri suflă în trompete,
Revarsă cerul lumină peste noi
Când slujba de-nviere este în toi
Și heruvimi în alb coboară-n cete.
E sărbătoare și-n cripte, la eroi
Comemorați tăcut, cu flori discrete;
Aceste fapte nu sunt desuete,
Că ei, fost-au sacrificiu de război.
O rază strălucește, se arată,
Ne crește-n suflete dumnezeirea,
Că ucenicii au venit cu știrea
Ca s-avem conștiința împăcată
Și să-L primim cu inimă curată,
Că El, Isus Hristos este iubirea!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu văd lacrimi!
Din stele îmi voi împleti o scară
Cu care să mă urc spre veșnicie;
Planeta noastră intră-n agonie
Că siguranța vieții e precară.
Eu, peste lume nu mai vreau urgie,
Nici cimitirte-n câmp să mai răsară,
Să nu văd lacrimi curse din vioară,
Nu vreau să plâng a păcii nostalgie!
În suflet, Omul aibă bucurie,
Să moștenească-n liniște pamântul
Atâta vreme până-i vine rândul
Ca să asculte Domnului cuvântul;
Înveșmântat în capă alburie,
El să depună dreaptă mărturie!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe ești...
Copil ce pribegești în altă țară
Mereu purtat în gândurile mele,
Departe ești, ca dincolo de stele,
Dar sper a e vedea măcar la vară.
Vei fi avut acolo patimi grele
Când nostalgiile te apăsară,
Al tău noroc începe să răsară
Ș-apoi urmează toate să se spele.
Ascult cum vânturi bat în cercevele
Și mă gândesc că vei răzbi în viață;
Pe casa mea nu cântă cucuvele
Atâta timp cât anii nu-mi îngheață.
Tu, străduiește-te și mai învață,
Să fii întodeauna tot în față!
sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simboluri albe
Un stol de albi porumbi urca-n cetate,
Zbura planat sub scânteieri de soare,
Penajul și-l spăla prin recea boare
Trecând deasupra-n volte repetate.
Sfidează a orașului rumoare
Având mișcări din aripi, sacadate,
Hulubii albi în cete-mperecheate
Coboară printre noi pe trotuare.
Planeta noastră-i pusă la-ncercare
Că pacea lumii este mult precară,
Simbolurile albe-s necesare;
Să fie venerate-n orice țară!
Dezideratul omenirii este,
Războiul să devină o poveste!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păduri șterse...
Pe râul șerpuind se lasă ceața
În urma unei calde ploi de vară,
Apoi sub soare începe să dispară
Ca să revină iarăși dimineața.
Ș-aceasta nu se-ntâmplă-ntâia oară
În rouă să se scalde des fâneața
Ca să-și păstreze proaspătă verdeața
Să poată fi cosită bunăoară.
E cer senin cu ochii cât cuprindem,
Confort total avem acum sub soare,
Dar să avem și unde să ne-ascundem
De criminala razelor dogoare...
Pădurile sunt șterse din hotare
Și locurile adumbrite-s rare!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde lemnul cântă
In memoriam, maestrului lutier Roman Boianciuc
Cu muncă, cu răbdare și migală
Maestrul a făcut să cânte lemnul,
În codru pe molid și-a pus însemnul
Să plămădească prima lui violă.
Atunci, îndată i-a venit îndemnul
Să facă-n țara asta, mare școală
Cu ucenici de spiță mondială
Să țină simfoniilor isonul.
Când maiestuosul spirit priveghează
În locurile unde lemnul cântă,
În simțul meu adânc reverberează
Orchestrele pădurii ce mă-ncântă.
Lutierii-s adormiți ca-ntr-o lumină,
La cap le cântă trist o violină...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universalul cerșetor
Ades îl văd cum stă cu mâna-ntinsă
În loc aglomerat, la colț de stradă
Cerșindu-ne un ban ca pe o pradă,
Sperând la vre-o inimă deschisă.
Mă-ntreb cum a putut ca să decadă
Această lume ce-i prosper pretinsă,
De ce îi este demnitatea-nvinsă,
Iar cei care conduc nu vor să vadă?
Mereu e universalul cerșetor
O racilă adusă societății
Un suflet părăsit, fără ajutor.
Să facem tot, în numele dreptății
Uniți în sacrificii și eforturi,
Un loc de mare cinste demnității.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea-n disperare
Copacul rădăcini înfipte are
În solu-n care falnic a crescut
Și n-a avut vreodată vajnic scut,
A fost mereu lipsit de apărare.
De multe ori să fugă ar fi vrut,
Să scape de teroare-n lumea mare,
Dar n-a putut căci nu avea picioare...
L-au rupt samsarii și a dispărut.
Păduri întregi au plâns de disperare
Sub lovituri de bardă-aprig cnut,
Ar fi plecat departe-n emigrare
Să crească falnice ca la-nceput.
Cum legiuirile ne sunt precare,
Hoția-n țară n-are vindecare.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirit liber
Așa cum trece-n grabă primăvara
Viața scurtă tot așa va trece
În pas alert spre infinitul rece,
Iar pe pământ își va lăsa povara.
Oricât de mult pe lume am petrece,
Spre ceruri nu putem urca cu scara,
Divinul va vărsa pe noi ocara.
Ca totul în abis să se înece.
Din lanțul cel teluric, care-l leagă
Va fi desferecat un spirit liber,
Ce va plui prin hăuri să-nțeleagă
Că ce-i creat va fi lovit de spulber.
A noastră existență-i relativă
Că Universul pare în derivă.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară sublimă
Primăvara este anotimp sublim,
Adieri de vânt se-opresc în ramuri,
Soarele pătrunde sfânt prin geamuri;
E concert în crâng, urechile ciulim...
Briza nopții încălzește țărmuri,
Călduroasele veșminte le-azvârlim,
De răceli rebele n-o să mai bolim,
Beți suntem de-a florilor parfumuri.
Iarna alungată-i de pe drumuri
De un soare cu vernale raze,
Dispărută-i pâcla cea de fumuri
Și grădinile sunt iarăși oaze.
Vara se coboară de pe steiuri,
Așteptată e c-avem temeiuri!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ioan Friciu, adresa este: