Lista completă, pagina 66
Rondelul vetrei părintești
În Socolu de Câmpie, lângă Budunoi,
Era vechea vatră părintească,
Unde tatăl meu lucra cu boi
Făcând pământul să rodească.
În grădină-ncepe să-nflorească
Violaceu și roșu covorul de trifoi,
În Socolu de Câmpie, lângă Budunoi,
Pe vechea vatră părintească.
Dar în aceste timpuri vechi și noi,
Început-au să se prăpădească
Părinții mei și casa părintească,
Satu-ntreg și păsări din zăvoi,
În Socolul de Câmpie, lângă Budunoi...
rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urgia neagră
In memoriam victimelor terorismului
E iarăși Europa sub teroare,
Fantoma morții bântuie prin state
Bezmetică, cu mâinile pătate
De sângele vărsat pe trotuare.
Ucide în exces de voluptate
Ființa și a Omului candoare,
Întină tot prin sfintele altare
Și lasă-n urmă zile-ndoliate.
Să fim feriți de crime-atentate
O luptă mai acerbă se impune
În fiecare țară și cetate.
Se cer eforturi lungi și conjugate
Să dăm urgiei negre lovitura,
Să curățăm de pleavă bătătura.
sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în Hermanstadth
În Hermanstadth cu ziduri înverzite
Și saltimbanci cu măștile pe față,
Turiști în grupuri bântuie prin piață
Cu capu-ntors din gâturi răsucite.
Încet și calm, orașul prinde viață
Prin perle muzicale răspândite
În Hermanstadth cu ziduri înverzite
Și saltimbanci cu măștile pe față.
Cultura nu s-acoperă de ceață,
Că sunt aici muzee renumite,
Istoria Cetății se învață
Din tomurile vremii, prăfuite
În Hermanstadth cu ziduri înverzite.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet la sfârșitul toamnei
E miros de rece, totu-i plumburiu,
Vântul e mai tăios ca niciodată;
Tristă pare zarea întunecată,
Ale lunii raze bat în arămiu
Și dimineața nu mai e scăldată
De lumina unui soare purpuriu;
Când împrejur totul este cenușiu
Bolta cerească rar e înstelată.
Vine iar o iarnă înfrigurată
Peste natură ca o pandemie,
Aspru viscol șuieră în câmpie.
Firea noastră este îndurerată
Până se va trezi din amorțire
Tot ce are o viață și simțire...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pocăință
În jur, natura este-nbălsămată,
Mireasma florilor, sclipit de stele
Acoperă un tainic joc de iele
Ce-n revărsatul zorilor s-arată.
Îndepărtat-am gândurile rele
Să nu se mai întoarcă niciodată,
Să am senină fața, nu crispată,
Fărădelegile făcute să se spele.
Am planurile bine stabilite,
Privirea nu-mi mai este-ncețoșată;
De toate răutățile urzite
Mă vei ierta Măicuță Preacurată?
Acele zile mie rânduite
De har dumnezeiesc fie păzite!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depărtări
Vei pleca în țară-ndepărtată,
iar cu tine n-ai să iei merinde,
foamea, setea, acolo nu te prinde
în feeria aceea fără pată.
Dacă-ntristarea te va cuprinde
c-ai plecat departe dintrodată,
să nu rămâi prea mult îngândurată;
scânteia revenirii se aprinde.
Amândoi ne-am strecurat cu bine
prin viața noastră-ngemănată,
în urmă fără lacrimi și suspine.
Printre ale trecutului ruine
vom începe viața înc- odată,
când tu vei reveni din țări străine!
poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demiurgul știe
Un amalgam de lacrimi și sudoare
E-ncoronarea muncii de sisif,
Când barca mi-e strivită de recif,
În căutarea unui port la mare.
De aș fi al Universului șerif,
Aceste lucruri care sunt amare
Nu vor avea sub Soare rezolvare;
Ele sunt trecute doar în catastif...
Inteligență, muncă și răbdare,
Sunt armele mele de-apărare,
Să pot lupta și-nvinge-n viață.
Demiurgul știe și mă-nvață
Cum să elimin orice frământare
Și să-mi fie viața încântare!
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depărtări
Vei pleca în țară-ndepărtată,
iar cu tine n-ai să iei merinde,
foamea, setea, acolo nu te prinde
în feeria aceea fără pată.
Dacă-ntristarea te va cuprinde
c-ai plecat departe dintrodată,
să nu rămâi prea mult îngândurată;
scânteia revenirii se aprinde.
Amândoi ne-am strecurat cu bine
prin viața noastră-ngemănată,
în urmă fără lacrimi și suspine.
Printre ale trecutului ruine
vom începe viața înc- odată,
când tu vei reveni din țări străine!
poezie de Ioan Friciu din Inedită (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de ianuarie
Mirifică este pădurea ninsă,
Orișice copac se pare-n floare,
Steluțe albe licăre în soare
Sub ochii mei în zarea necuprinsă.
Peste câmpia cea scânteietoare
De vântul aspru zăpada-i prinsă,
De Crivățul cu pofta lui nestinsă,
Ce-o poartă-n sus din zare-n zare...
Târziu, la miezul nopții sus răsare
O candelă ce luminează cerul
Și ne sloboade peste case gerul,
Dar nu numai acesta este semnul
Ascuțimii frigului de-afară,
Tremură și puzderia stelară.
sonet de Ioan Friciu (19 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea neapusă
E cam târziu și tinerețea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainița de grele vermi, ascunsă.
Tixită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.
Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de față și deapururi.
De răutatea lumii ce-i distrusă
Voința nu-mi va fi nicicând supusă.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ioan Friciu, adresa este: