Ioan Forgaci

Praf interstelar

Din praf de supernove plutind prin univers,
coagulat în forme, ne-ai dat demult un sens,
al vieţii ce vibrează, pulsînd ca un pulsar
de atracţii şi respingeri de praf interstelar.

Umblăm prin univers chiar mii de ani lumină,
prin goluri şi fisuri de timp, către o mină,
din care să extragem ce nu ne mai ajunge,
fără să luăm în seamă pământul care plânge
secătuit de foamea şi lăcomia crasă
că Terra nu ne-ajunge, că vrem o altă casă.

Să avem mai bine grijă şi să gândim mai clar
să nu ajungă Terra, un praf interstelar.

poezie de Ioan Forgaci
Adăugat de Ioan Forgaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals cu tine

Să valsez cu tine printre stele-aş vrea,
Purtaţi pe-aripile furtunilor stelare,
Pierzând alunecarea-n neuitare,
Şi-n urma noastră comete-ar rămânea,

Şi universul ar plânge pentru noi
În picuri mari de mii de stele,
Căci ne vom pierde şi apoi
Vom dispărea în dans de iele.
Şi-apoi vom spune,
Hoinari n-am fost, căci am putut
Să luăm ce-i mai frumos în suflet,
Lumina dragostei din lut
Am pus-o-n palme, doar cu-n zâmbet

poezie de Ioan Forgaci
Adăugat de aer nelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din înalt

Din înalt priveşti spre mine cu ochi blajini,
aşa cum făceai tot timpul,
erai lângă mine şi mă purtai în gând
chiar şi în momentele când îţi era greu.

Eu te întâlneam rar, crezând că-i mai importantă
rutina mea zilnică, alergarea după himere.
M-ai trezit din amorţeală printr-o strângere de mână,
o strângere blândă şi plină de iubire,
dar era prea târziu.

Cineva te-a iubit mai mult decât oricine,
de aceea te-a chemat la el, printre stele.
Ce a rămas în urma ta sunt doar amintirile,
alergând prin pustietatea acestor vremi,
în speranţa reîntâlnirii.

Când plângeam,
plângeai cu mine pentru visul meu,
când râdeam,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Forgaci (14 noiembrie 2011)
Adăugat de aer nelu
Comentează! | Votează! | Copiază!