Lista completă, pagina 2
Prea devreme!
De știi ceva și nu îmi spui!
Tu preferi să taci!
Nu ești în grija nimănui!
Doar cum vrei, tu faci!
Poate acum e prea devreme,
N-ai cum să-nțelegi!
Greșelile în viață,
Cu lacrimi ți le stergi!
Totul este așa cum este!
Cine-n lume te oprește?
Măsori cerul cu pământul!
Măsori vorbele cu gândul!
Chiar de-ți place cum vorbesc?
N-am timp de stat, dar stau cu tine!
Și de spun că te iubesc,
Încredere tu n-ai în mine?
[...] Citește tot
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ești tu!
Cu inima arsă, de șoaptele fierbinți
Te cred pe cuvânt, dar știu că poți să minți!
M-ai fermecat, cu zâmbetul tău!
Gurii tale, nimic nu-i trebuiește, chiar nimic!
Și cât sunt eu de mare,
Mă ai la degetul tău mic!
Fără de sandale,
Mă plimb pe nisip, pe nisipul moale!
Fără tine!
Atât de simplu, tu spui nu!
Mă lași, pleci! Chiar pleci?
Nu știu când glumești!
Nu știu când greșești!
De ce mă lași?
Adun nisip în palmă
Făcând câțiva pași!
Spre tine vin, cu visele mele!
De mână te țin!
[...] Citește tot
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog!
La înalțimea voastră n-am să mă ridic!
De ce să fiu eu criticat, atunci, cand nu zic nimic
Sa-mi pară lumea bună, măcar să-mi pară o dată!
Și dacă n-ar putea, atunci de ar vrea să tacă!
Mă încred în nimic și nu cred în voi
Nu v-am rugat să-mi fiți aproape
Ați venit cu blândeațea turmelor de oii
Să îmi stingeți lumina, să mă lăsați în noapte.
O vă rog atât! Vă rog și nu mai zic eu nicioadată!
Cum limpede e cerul și marea-i tot albastră
Și tot mai neagră pare, când apa e sărată
Mai pot s-aleg doar sarea, când marea e a voastră.
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îți aduc aminte!
Ce este bine să fac de-acum?
Să merg mai departe, când m-am oprit din drum?
Într-un cântec vreau să-ți spun!
Și de pare minunat și chiar de necuprins!
Nu poți fi astăzi supărat
Când stelele s-au stins
Leagă-te de mine, nu vreau ca să te pierd!
Pe aceste căi, de-o viață-ntreagă merg!
Bucură-te azi, ca pentru totdeauna!
Cum soarele-i pe cer, așa va fi și luna!
Fii lumină tu, celor din întuneric!
Și ai să-i vezi pe toți, într-un mod generic!
Îți aduc aminte!
Să nu uiți ce-ți spun, atunci când stai pe loc!
Pleacă mai departe, căci viața nu-i un joc!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfat
Când cineva îți spune, din mândrie un sfat
Înainte ca să-l zică, tu îl ști de fapt
Și cum criticii goale îți aduce
Mai bine de te-ar pune răstignit pe-o cruce.
Nu că te rănește, dar îți ia la palme nervii
Și nu că îți vorbește sau că s-ar împotrivii
Vorbele lui te lovesc, nu c-ar vrea să te-ajute
Ar vrea să-i mulțumești când buzele-ți sunt mute?
Îl aprobi îi dai și mâna, nu eziți să-i mulțumești
Și aproape deschizi gura, te prefaci că larg zâmbești
Porți tu masca bucuriei! De i-ai scrie pe-un bilet
Cum îți fierbe al tău suflet și de-atâta timp stă fiert.
poezie de Ilie Dragomir (4 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea
Ascult cum vântul bate clopotele mării
Lovind în pulberi de argint
Privesc cum se deformează norii
Și-n depărtare brațele-și întind.
Ale voastre puteri naturale
Imaginația pământenilor le controlează
Și rupe a voastre grele zale
Și ca într-un vis, în realitate visează
Culeg apa mării și încerc s-o adun pe toată
Și într-o călimară, aș purta-o cu mine
Și apoi să mă apropii, de ea în șoaptă
Să-i fur comorile ascunse și să nu știe cine.
Să schimb a lumii dimensiune
Să deschid ușa și să ies din realitate
Marea mă cheamă mai tare la ea
Dar eu ma duc, mă duc mai departe!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fir de iarbă
Dintr-un fir de iarbă și din nori ce poartă
Ploaia care cade, peste o lume întreagă
Pentru orce viață, lumea stă deschisă
Gânduri ce te învață, o torță stă aprinsă.
Vântul care-ți trece, degete prin păr
Parfumul ce te îmbată, din florile de măr
Apa curge-n dans, pe-o dulce melodie
Florile frumoase, joacă pe câmpie.
Se înalță brazii, pe lângă lacul care
Poartă pe-a lui umăr, bărcile murdare
Stânca își mișcă coama, cu părul de pădure
Se vede rugul care, se scutură de mure.
Cu mustața verde, pădurea îngandurată
Tânară rămâne și viu e colorată
Și am citit pe-o frunză, întreaga înfățișare
Orice ai fi în lume, toate-s trecătoare.
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două căprioare
Printre frunze adormite, trec în fugă cerbii
Pe-a lor urme însângerate, zboară în aer corbii
Din a voastră rană, în picături se scurge
Câini-n urma voastră, ling al vostru sânge.
După voi se țin și două căprioare
Săracele n-au aripi! deasupra ca să zboare
Căci inima lor bate, în trupul speriat
Dar de ce să moară, că n-au nici un păcat.
Să zboare să se ducă, dincolo de mare
Să nu mai poată trece, câinii pe picioare
Picioarele ascuțite deschid a lor compas
De le-ar lăsa din fugă, măcar un sfert de ceas.
Vânători cu pușca și imima de piatră
Ca lupii dupa carne, prada o așteaptă
Când cerbul mare vede! căprioara plânge
Dar glonțul intră-n carne și trupul pică-n sânge.
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu luna
Am privit în față, pe bătrâna lună
Și am stat de vorbă, atâta timp
Și n-a știut săraca, să îmi spună
De ce drumul vieți, n-am cum să-l mai schimb
Oricât ar fi de bine și oricât de rău ar fi
Când multe ai vrea să faci, dar nu ști pentru cine
Cine oare-n viața te va prețui?
A tale fapte bune, cui vor aparține?
Nui păcat să mori, când drumul ți s-a șters!
Când tu ești pentru uni, o pată dintr-un vers
Și-n alte pânze albastre și pe-un drum mai larg
Când cerul tot se crapă și stelele se sparg.
Atunci în fericire și-n valurii de sclipirii
Să te renaști din moarte și făr de amintirii
Doar tu-ți vei căra viața și o vei ține-n mână
Și n-ai să mai ții cont, de soare și de lună.
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va fi bine!
Totul este așa cum noi nu ne dorim
Speranța a mai rămas, dar nici de ea nu știm
Și cum ar fi să plec, în umbră să te las?
Ar fi ca prima dată, voi face primul pas!
Un pas spre un sfârșit sau chiar un început
Ca hotărârea aceasta, mai grea, nu am avut!
Dar să privesc mai bine, ce ușă eu închid!
Și să fiu atent ce poartă mai deschid!
De nu ar fi iubirea, pentru cine aș merge?
Unde calea-i lungă și visul nu se șterge!
S-alerg chiar după tot, ce mi se pare drag?
Și apoi să mă aleg, cu ce concluzii trag!
O veste bună acum v-a fi de nedescris!
Dar nu ne-am despărțit, ci doar a fost un vis
Și mă trezesc din somn, și stau pe lângă tine
Te iau în brațe strâns, căci totul va fi bine!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ilie Dragomir, adresa este:
