Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Hugo de Saint-Victor

Lista completă

Scopul este cel spre care se tinde. Direcția este ceea ce ne face să ajungem mai ușor la scop. Căci oricine urmărește un scop își conduce acțiunea după el și cine se îndreaptă mai perseverent spre capăt ajunge mai repede. Căci există bunuri spre care nici chiar mai multe mișcări nu produc un avans prea mare, pe când altele aduc cu efort puțin roade bogate. Deci, ceea ce trebuie distins și mai ales este ceea ce este mai util. Căci toate cele mai utile sunt mai bune și fiecare lucrare trebuie judecată după roadele sale. Fiindcă mulți nu au acest discernământ, au depus mult efort și au avansat puțin, pentru că au avut ochiul îndreptat doar exterior, spre înfățișarea lucrării, și nu interior, spre rodul virtuții. În fapt, ei se bucurau mai mult să facă lucruri mari decât să se exerseze în cele folositoare și le-au preferat pe cele prin care puteau fi mai degrabă admirați decât îndreptați.

Hugo de Saint-Victor în Meditații spirituale
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Didascalicon. Editie bilingva" de Hugo de Saint-Victor este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.67- 25.99 lei.

Ce este dragostea? Și care este măsura ei? Și de unde vine dragostea? Dragostea este încântarea inimii cuiva în fața a ceva, dintr-un anume motiv. Ea este dorință când caută să atingă ceva, și împlinire când se bucură complet și neîntrerupt;ca dorință, aleargă;ca bucurie se odihnește. Dumnezeu a creat spiritul rațional doar din iubire, fără vreo necesitate, pentru a-l face părtaș la fericirea sa. Apoi, ca să fie capabil să se bucure continuu de o atât de mare fericire, El a așezat în spirit dragostea, un palat spiritual, făcându-l într-un anume fel sensibil la savoarea plăcerii lăuntrice, astfel încât să guste prin această dragoste farmecul fericirii sale și să se prindă de aceasta cu o dorință neobosită. Prin dragoste, așadar, Dumnezeu și-a unit creatura rațională pentru ca ea, nedespărțită vreodată, să se adape prin dorință din însuși binele prin care trebuia să fie fericită și din care aspira într-un fel prin sensibilitate, și să se bucure de el prin împlinirea în el însuși.

citat din Hugo de Saint-Victor
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suferințele pe care omul interior le îndură ca urmare a îndepărtării de sursa binelui și a centrării exclusive pe binele propriu descriu chipul maltratat pe care omenirea și-l ascunde sau nici nu și-l mai cunoaște de-a lungul unui traseu ce conduce la o totală exteriorizare. Drama părăsirii pecabile a proximității divine constă într-o convertire treptată a interiorității în exterioritate, convertire care devastează și ucide. Viciile, aceste forme ale îndepărtării, sunt emisarii violenți ai morții, al cărei preludiu îl constituie tocmai suferința omului interior. Maladia înstrăinării se manifestă ca un parcurs viclean și chinuitor spre pierderea de sine. În primă instanță, omul își trăiește pierzania la un nivel de interioritate încă nepericlitat explicit. Gestul inaugural constă într-o reorientare a privirii, într-o alegere care distinge aparent sursa binelui și bine. Opțiunea vizează binele desprins de propria lui origine și exprimă de fapt preferința pentru centrarea pe sine însuși. Gestul inițial al detașării, deturnarea privirii sau deruta voinței, își dezvăluie viclenia când orgoliul, prima treaptă a exteriorizării, face să iasă la iveală insuficiența.

citat din Hugo de Saint-Victor
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Există două rele care trebuie în special evitate într-o acțiune bună: întristarea și acapararea. Întristarea produce amărăciunea. Acapararea cauzează risipirea. Prin acaparare seninătatea se împrăștie. Întristarea apare când ne neliniștim prin nerăbdarea față de lucrurile de care nu suntem capabili. Acapararea are loc când acționăm nemăsurat în vederea a ceea ce putem face. Astfel, ca să nu fie cuprins de rea întristare, sufletul trebuie să-și accepte cu răbdare neputințele;iar ca să nu fie acaparat de rău, trebuie să nu-și extindă posibilitățile dincolo de propriile limite.

Hugo de Saint-Victor în Meditații spirituale
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În fiecare om sunt trei părți: trupul, spiritul și mintea. Trupului îi revine plăcerea, spiritului gândirea și minții discernământul. În plăcere se manifestă dorința pentru ccea ce este inutil, în gândire este prevederea necesității, în discernământ este judecata adevărului. Plăcerea, pretextând adevărul, face să cadă prevederea în inutilitate. Prevederea, prin compasiune față de inferior, face să se îndepărteze rațiunea de la judecata adevărului. Păcatul originar constă în ignoranța spiritului și în concupiscența cărnii;transmiterea păcatului originar înseamnă tocmai perpetuarea ignoranței și a concupiscenței.

citat din Hugo de Saint-Victor
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu este bine să tindem cu nerăbdare spre cele care nu sunt făcute și nici nu este bine să ne dezgustăm prostește de care sunt făcute. Cel care dorește mereu ceea ce nu face și disprețuiește ceea ce face, nici nu se bucură de cele prezente, nici nu se mulțumește cu viitorul. Căci el abandonează înainte de a desăvârși ceea ce începe și înfăptuiește înainte de vreme ceea ce trebuie început. Așadar, este bine să fii mulțumit de binele propriu și să sporești bunurile prezente cu cele ce vor urma, iar nu să le îndepărtezi în vederea celor viitoare. Căci schimbarea bunurilor este ușurătate, dar practicarea lor este virtute, și căile celor care resping bunurile cele vechi în vederea celor noi și ale celor care urcă de la bunurile inferioare la cele superioare sunt foarte diferite. Căci cine caută schimbarea este greu de mulțumit, așa cum cine vrea să înainteze este plin de zel. Astfel, avansează în chipul cel mai drept cel plin de zel în vederea a ceea ce este optim, fără a fi dezgustat de ceea ce este doar bine, și cine îndură mai întâi ca să ajungă apoi unde vrea la timpul său.

Hugo de Saint-Victor în Meditații spirituale
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Creatura rațională este legată prin dragoste de Creatorul ei și doar legătura dragostei îi aduce împreună cu atât mai fericit cu cât este mai puternică. De aceea, pentru a fi din ambele părți o unitate nedespărțită și o înțelegere perfectă, este dublu nodul făcut din dragostea de Dumnezeu și dragostea pentru aproapele, astfel încât prin dragostea de Dumnezeu toate să fie atașate de unul singur, iar prin dragostea de aproapele toate să devină între ele una, pentru ca ceea ce fiecare nu ar percepe din acest unu la care sunt toate atașate să poată fi avut mai deplin și mai desăvârșit în celălalt, prin dragostea față de aproapele, și pentru ca binele tuturor să devină în întregime al fiecăruia în parte.

citat din Hugo de Saint-Victor
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Hugo de Saint-Victor, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!