Henri Stahl

Doresc ca cititorii să urmărească povestirea necrezutei călătorii cu acelaşi viu interes cu care a citit-o tălmăcitorul. Poate că ei vor pricepe mai bine ca mine mecanismul "aerosfredelului" despre care inventatorul ne vorbeşte din păcate ici-colo numai, şi atunci poate cu ajutorul lor să izbutim a pune din nou aerosfredelul în stare să zboare şi să readucă din Lună pe bietul nostru frate.

Henri Stahl în Un român în lună, VI. Descifrarea manuscrisului (1914)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi deosebi pe dată, în Capitală, pe un provincial de un bucureştean? Foarte uşor: cel dintâi priveşte tot pe sus, pe la mansardele caselor şi merge încet, plictisit, căscând gura cu ceasurile în faţa "monumentelor": Palatul Poştelor, Casa de Depuneri, Palatul Regal, Ateneul, ori în faţa vitrinelor magazinelor din Calea Victoriei; cel de-al doilea aleargă grăbit după afaceri; la Casa de Depuneri se uită doar ca să vadă cât e ceasul, iar la mansarde când o avea nenorocul să-i cadă un ghiveci de flori în cap, ori să i se scuture pe haine un covoraş de vreo slujnicuţă obraznică.

Henri Stahl în Bucureştii ce se duc (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om, infectă brută, invidios şi crud, până şi viaţa viitoare, în egoismul tău stupid, ai creat-o doar pentru tine, - ca şi cum n-ar fi oameni, fiinţe, viaţă în universul îngrozitor de mare, decât în atomul de praf ce tu, îngâmfat netrebnic, îl locuieşti o clipă, ca şi cum câinii, fluturii, viermii, tovarăşii tăi de viaţă, ce mor şi ei ca tine, n-ar avea dreptul la un paradis! Îţi meriţi soarta: ţi-aş dori-o mai rea, nu eşti demn de un paradis, şi poate de-aceea viaţa ţi-e infernul!

finalul de la Bucureştii ce se duc de Henri Stahl (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu noile bulevarde, nefolositoare imitaţie pariziană, care răscolesc fără milă pitoreştile cartiere bătrâneşti, cu mania alinierii milităreşti a străzilor, cu dărâmarea pe rând a hanurilor, a caselor vechi româneşti, spre a le înlocui cu pedante clădiri imitate după cele mai lipsite de gust arhitecturi apusene, dispar, zi de zi, urmele trecutului Bucureştilor.

începutul de la Bucureştii ce se duc de Henri Stahl (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezemat de un felinar, un vardist sorbea ceaiul fierbinte cu care-l cinstise bragagiul bulgar, amic al uniformei româneşti.

Henri Stahl în Un român în lună, I. Spre ziuă, în Bucureşti (1914)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!