Hamish Maclaren

Cheie

A sosit un străin de undeva din vest,
La cureaua lui se legăna o cheie uşurel.
"Va deschide-o uşă undeva-n lume",-a spus.
"Trebuie," a adăugat el.

"Am călătorit amar de zile,
Până şi sufletul mi-i plin de praf, ehei!
Dar nimeni, desigur, n-ar turna o cheie
Care să n-aibă uşa ei."

"Poate-i o uşă din aur greu, masiv,
Dincolo de care-i palatul unui rege,
Cu nuferi şi cu păsări albe –
Pe-un lac frumos, se înţelege."

"Sau poate o uşă spre-o pădure
Spre-un loc sălbatic, magic, unde dimineaţa
L-auzi pe Pan cântând la nai
Şi – cine ştie? – i-ai putea zări chiar faţa."

[...] Citeşte tot

poezie de Hamish Maclaren, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!