Grigore Hagiu

Limpezire

Sunt zile-n care te trezeşti de parcă, uşor şi pur
şi-n toate limpezit, de-ai fost cumva al nopţii
n-ai dormit decât un somn de pasăre pe
creangă.

Departe şi-n rotire cumpănit cu trenul de
câmpie-n zarea seacă, pe firul invizibil ce
se-ncheagă, un pom în floare frusc
a izbucnit.

Plecarea ce se-ncearcă pe-nserate, cu aripi
mult mai lin desfăşurate a tuturora-i sau
a nimănui.

Chiar oul proaspăt luat din cuiburi calde
se leapădă uşor de greutate şi până-n casă
se preface-n pui.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devenire

În ger stă raza lunii tot fierbinte. furtuna
cosmică nici azi n-o surpa, trecând
prin mâna mea făcută lupă, tăcut pe lucruri
cade şi le-aprinde.

O sevă nouă spre lumină urcă, din sinea
veche viul se desprinde, un pas clintesc
agale înainte şi-adâncu-n lut izvoarele-şi
destupă.

Cunoşti o devenire mai uşoară, ţărână
grea mai fără de povară. tu, timp înalt, cu
gândul înfrăţit?

Mai vast ne vei urca spre primăvară, lin
ancorând pământul într-o seară cu primul
pom pe câmpuri înflorit!

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristal incandescent

Se-aude parcă foc de artificii subt mugurii
ce-au început să crape, de suflet să le simt
şi mai aproape tot freamătul acestor dulci
suplicii.

În seara calmă cine-ar vrea să sape prin
iarba fumurilor vestigii, prin lutul stins de
ceară de efigii va da de miezul înstelatei
ape.

Din mine lucrurile sunt retrase asemeni
lanurilor mari din coase, asemeni valurilor
din corăbii.

M-adun în centrul strict al unei raze, în
golul fierbinţelii luminoase, cristal cu
filament de-oţel de săbii.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţă de stele

Din nou să punem ordine în gânduri,
să mai gândim odată ce-am gândit
cu un cuvînt mai lin şi-ncetinit,
dând loc priveliştei de printre rânduri.

Din tot ce inima mi-a dovedit un ram,
un spic să scot la vârf de cânturi.
mormane de păduri şi de pământuri înalte-n urma mea
am cheltuit.

Să fie limpede acum foşnirea,
să fi înduplecat încremenirea
cu-o patimă, cu-o linişte, c-un dor?

Pe sus cocoarele urmându-şi firea şi-n
ceruri largi vâslind nemărginirea îmi par
şi azi sămânţa stelelor!

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr de iarnă

Priveliştea sta să se nască,
se-ncercă o lumină albastră,
răsărea peste inima noastră luceafărul —
rană cerească.

Şi nici-o durere pe-ntinderea vastă,
sinele ţinea adânc să-şi cunoască,
dealul cu tine şi zarea de iască năşteau
cristalin din propria-mi coastă.

Şi totu-mi părea de demult cunoscut,
chiar viaţa cu viaţa prin care-am trecut
şi fiece lucru sporind în oglindă.

Şi raza ce-n timp unduind o aud,
de-aş prinde-o-ntr-o lupă de mugure crud,
ce-naltă-nflorire ar fi să se-aprindă.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda sferelor

Însămânţat cu peşti şi-n munţi e
lacul, fântânile scot apă mai curată, din loc
în loc străbat câmpia toată şi-n zare li se
pierde lin şiragul.

Un lan de galben grâu foşneşte-n sacul cu
fruntea-n grinzi de poduri aplecată, tu ţine-n
inimă încă o dată sămânţa care va spori-o
veacul.

În toţi, ce timp adînc, ce vreme-naltă şi-n
codrii ce prin somnul greu tresaltă la vuitul
cel născut din viitor.

Trecând pământu-ntreg către cealaltă
lumină-a lui mai pură şi mai caldă,
seminţele-s oglinda sferelor.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectru-n formare

hidrele spectru al iernii
a început să-mi albească ochii
o primă privire s-a şi izbit de pământ
în cercuri mărite-ngheţând

cineva priveşte intens
cele din urmă fructe
şi cum încet le doboară
poţi să-1 gândeşti cu mult mai uşor

dar soarele tot adunat
în tainice-adâncuri de oase
ne va fi deajuns
pentru marea călătorie ce-ncepe

cine-şi trăieşte făptura
mai repede
cu-adevărat mai repede
singur va-nvinge

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După echinocţiu

Cu fiece clipă ziua e-n creştere
chiar dacă mişcarea pământului n-o simţi
şi sevele-s pretutindeni mai iuţi,
prin grădini se ard paiele veştede.

Pregăteşte-ţi uneltele, meştere, pregăteşte-te să iei
în primire cât mai repede doinele pe care frunzele,
noile, cu-nserarea le zuruie-n gingaşii zimţi.

Potriveşte-ţi sângele, când le-asculţi, după
cântecul păsărilor veşnic pereche în auritul de
codri şi munţi.

Pătrunde-te mai ales cu nemuritoare ureche de
dangătul iute-nspicat de ciocane căzând toată
noaptea pe seceri fierbinţi.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda

nu priviţi lebăda
niciodată de-aproape
eu am văzut-o ieşind la mal
înfulecându-şi prada
şi guiţând porceşte
grăunţe tăvălite
în prundul umed
şi trupul gras şi dezechilibrat
de pe-un picior pe altu-i cade
şi aripile scurte îi atârnă jalnic
şi ginii i se leagănă dizgraţios
cu ondulări de şarpe de mocirlă
lebăda are pe cap
coroană subţire de aur
şi-şi poartă pe ape
dumnezeeşte săgeata şi e
zveltă din cale afară
numai privită-n amurg
de la mare distanţă
printre nuferii moale pocnind

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea de unul

cade pe lume umbra
unui creier gândind
şi creşte cu el deodată în noi şi în lucruri
nevoia de-a fi alţii
şi unul în acelaşi timp

fluturi albaştri
pe chipul în somn ne rămân
vie oglinzile
golul în noi să-şi privească
apa din trup se evapore până la os

mai adu-ţi aminte de clipa
oricărui sărut
din spasmul lui scurt
pe-orizonturi
izbucnea câte-un pom singuratec în floare

dar tot ce atunci şi acum se repetă adâncul
ce se umple de zgomote de roţi de chipuri îmbinate

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!