Lista completă
Georgeta Nedelcu în Exmatriculat din viață (10 octombrie 2008)


Adăugat de Georgeta Nedelcu
9 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!



Adăugat de Georgeta Nedelcu
9 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Ușile mele sunt deschise, dar nu te vreau în amintiri;
Cu lacrima, străjer te-așteaptă, tăcutele mele iubiri.
De ce te-ai rătăcit, iubire? Cum te-ai pierdut oare, pe drum?
Vino, grăbește-te, că altfel, iubirea se transformă-n fum.
De când îmi scri, nu mai am somn, în mreje, iute, tu m-ai prins.
Vino, minune, să ardem în flăcări, că flăcările nu s-au stins.
Te-aștept, vino din depărtări, chiar dacă se pornesc furtuni,
Te-aștept cu ușile deschise, în sufletul tău să mă aduni.
Vino, dă-mi drept la fericire, să-ngropăm vechile dureri
Să ne găsim identitatea. Oare, tu, nu asta-mi ceri?
Atunci când valurile vieții, m-au doborât, m-au rătăcit,
Din ochii mei, lacrimi au curs, însă, acum, tu le-ai oprit,
Vino, ia-mă de mână, du-mă iubite-n alte emisfere,
Să trecem pragurile toate, de la tristețe la plăcere.
Ușile mele sunt deschise, coridoarele nu-s pustii.
Sufletul meu te așteaptă, oricând alăturea să-mi fii.
Spui că ești călător prin mine și nu ai unde să te-ascunzi?
De ce să fi un călător? Vreau cu dragoste să-mi răspunzi.
Ușile mele sunt deschise și te primesc la mine-n gând,
Mireasma trupului-ți-ofer, la toate visele pe rând.
poezie de Georgeta Nedelcu (9 februarie 2009)


Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!



Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Georgeta Nedelcu în Exmatriculat din viață (10 octombrie 2008)


Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!



Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
definiție de Georgeta Nedelcu în Exmatriculat din viață (10 octombrie 2008)


Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!



Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Am în mine-așa, un dor de ducă...
Să mă vântur prin București, sau Iași.
M-aș rătăci prin tren ca o nălucă,
Să mă-ntâlnesc cu prietenii aceiași.
Aș vrea, însă nu am o alternanță
Acum, aici, am treabă, dar vă zic
Salut și asta are rezonanță
Când fără voie mă surprind că strig.
Mă duce și mă-ntoarce-o unduire
De libelulă și... simt că-mi cresc
Orgoliile - gravă cumpănire
Între ce dau și ce am să primesc.
Strigă la mine tare, " nu știu cine",
Și, glasul lui m-atrage... S-a-nserat!
Dar glasul tău iubite-i viu în mine
Și iar ajung la ușa ta și... bat...
Degeaba strig, degeaba stau și bat
Mai bine ascultam de glasul celălalt...
- Bună! Ce faci aici, la ușa mea?
- Îmi era dor de tine! Am deranjat cumva?
- Ce vorbă-i asta? Chiar vroiam să sun
Mergem la plimbare. Am un tonus bun!
Mergem cu mașia, haide, nu mai sta.
Uite cât e ceasul! Hai, că trece vremea...
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (iunie 2009)


Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!



Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Mă rog ca tu sa vii pe înserat,
Eu te aștept în suflet cu tandrețe.
Chiar dacă suntem la a doua tinerețe,
Eu te primesc necondiționat.
Ca altă dată nu mai știu zâmbi
Și, nu mai am nici pielea de mătase,
Doar veșnicele amintiri rămase...
Dar, nu-i nimic... Numai de vei veni...
Eu sunt în stare să te-aștept acasă,
În fiecare zi, din zori, în noapte,
Să simt cum mă-nvelești, în dor și-n șoapte
Cu gentilețea ta rămasă.
Și, nu ai să te superi dacă obosită,
Aș adormi privind la mândra lună
Fără ca eu, să îți spun "Noapte Bună"
Și, fără să mă duci tu în ispită,
Ci, răbdător, tu ai rămâne treaz,
Să mă veghezi în somnul meu de zână.
Și, nu mă vei trezi când, pe sub mână,
Sărutul dulce, să mi-l dai pe-obraz.
N-ai mai putea s-adormi nici o secundă
De frică să nu vezi, când te trezești,
C-a dispărut fără să-ți lase vești,
Iubita ta, ce-a chipeșă și blândă.
Ai accepta chiar și să te mai cert
Și fără vre-o rezervă ți-ai dori,
Să stăm de vorbă până a doua zi
Și pentru ce-ai greșit, eu sa te iert.
Frumos, cum eu te știu... nu din povești,
De-aș ști că pe la mine ai să treci,
Fii sigur că nu te-oi lăsa să pleci.
Iubitul meu, hai, spune-mi, unde ești?
Ți-am spus că te primesc necondiționat.
Mă rog ca tu, să vii la mine, pe-nserat.
poezie de Georgeta Nedelcu


Adăugat de Georgeta Nedelcu
4 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!



Adăugat de Georgeta Nedelcu
4 comentarii - Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Te-am căutat pe tine și dragostea cea sfântă,
Și-am dat, în viața mea, numai peste dureri.
Azi, lumea-i minunată cu tot ce mă încântă -
Până la urmă, te-am găsit și dragoste-mi oferi.
De când te știu, iubesc și viața-i mai frumoasă.
M-am agățat de tine spunându-ți: "Bun venit!"
Aș vrea să-mi spui: "Iubito, rămâi la mine-n casă!"
Dar te-am pierdut cu timpul și nu te-am regăsit...
Te-am căutat iubite, rugând și trandafirii
Să-l caute, și ei, pe singurul iubit.
Vroiam să sorb cu tine din cupa fericirii,
Dar, ea s-a spart, atunci, când tu m-ai părăsit.
Pierdusem și speranța, dar... într-o zi de vară,
Tot rătăcind agale, dau peste un voinic.
Mergeam, de parcă-n suflet aveam o grea povară -
Un bolovan mi-e pasul... Încet eu mă ridic,
Dau ca să fug... Ceva mi se-agăță de haină,
Și mă apucă plânsul..., și nu am cui să spun.
M-am rătăcit, atunci și am privit cu spaimă,
Și întrebări, o mie, n-aveam cui să le pun.
"Unde te duci, femeie?" - zice-o voce ciudată...,
"Fugi..., stai..., te-mpiedici..., te scoli și iar te-apleci"...
Cu ochii plini de lacrimi eu îi răspund în șoaptă:
"Plâng că m-a dat uitării... Îl caut pe poteci!"
Și cunoscut mi-e glasul. Ridic încet privirea...
Mă luminez la față și deodat' mă-ncrunt.
"Tu ești?" Un pas fac către el și dau să îl sărut,
Dar visul se destramă și-ncep să-mi plâng iubirea.
Deși nu ațipisem decât de cinci minute,
Parcă din altă lume veneam acum, plângând.
Multe cuvinte bune, rostite - nerostite,
Aș vrea ca, de la el și astăzi să ascult...
"Cum ai putut iubite să pleci atunci hoțește?
Mai pot, vreodată, oare, să cred că te-a durut?
Sunt singura, de-atunci, ce, încă, te jelește...
Ce mult aș vrea să pot, s-o iau de la-nceput!
Vezi, dac-ai vrut să pleci..., pe drum te-ai rătăcit.
Unde-ai plecat, de-acolo nimeni n-a mai venit!
Am plâns de-atunci, să știi, că nu mai am nici glas...
Din tot ce-a fost frumos, cenușa unui suflet a rămas!"
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (15 mai 1997)


Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!



Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Speranțe, idei sau vise,
Sunt de mult, de vremuri ninse.
Au rămas doar niște gânduri...
Azi, am mulți prieteni singuri.
Încă n-am pe față riduri,
Însă, sunt plină de gânduri...
Ce mai viață, ce mai soartă!
Singurătatea mă poartă.
Frumoasele mele vise,
De soartă mi-au fost ucise.
Acum am rămas pe gânduri,
Cu ochii pe-aceste rânduri...
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (15 martie 2001)


Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!



Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Cimitir de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu și mi-e tare greu.
Îmi răscolești sufletul, chiar și inima,
Cum pot să trăiesc iubire, cu așa ceva?
Nu știu cum să fac să uit, să nu-mi amintesc
Viața ce-am trăit-o noi. Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi un altul, cu inima curată,
Că sunt singură acum, știu că-i de la Soartă!
Iubirea mea-i îngropată-n cimitir cu tine.
Bine mai era o dată, când erai cu mine!
Cimitir de amintiri îmi sunt visele,
Unde-i viața mea de-atuncea? Unde-s clipele?
Aș dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde umblai o dată, locurile-s pustii.
Împreună aș fi vrut, să stăm toață viața,
Însă, mi-au rămas copii! Mi-a rămas speranța!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (30 aprilie 2002)


Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!



Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Am adormit azi-noapte foarte greu
Și-n vis, m-am întâlnit cu soțul meu.
Stăteam de vorbă ca și altădat'
Și... iar, mi s-a părut că-i supărat.
Eu îi vorbeam, el răspundea plângând
Și, Doamne, câte îi spuneam în gând!
Șoaptele lui, parcă, aveau ecou,
Însă, l-a podidit plânsul din nou.
Până la urmă, a tăcut, însă treptat,
Cu pasul rar, spre mine s-a-ndreptat
Și-i povesteam cu sufletul deschis,
Ce-am mai facut, de când s-a-nchis în vis.
Și locul îmi era necunoscut,
Dar, Doamne, eu eram cu-al meu iubit!
Priveam la el cu-atâta încântare
Și, dintr-o dată, intrai pe o cărare.
Mergând, am dat peste o apă mare;
Jur-împrejur, pustiu cât vezi în zare.
Am început să-l caut, însă... unde?
Din când în când, de mine se ascunde.
L-am căutat, dar n-am găsit nimic.
Aș vrea să pot, aș vrea să mai despic
Ziua de zi, durerea de durere,
Dorul de dor, puterea de putere.
În vis m-am perpelit noaptea întreagă,
Dar, am păstrat ceva din vis, în minte.
Am vrut să selectez cu luare-aminte,
Imaginea ce mie îmi e dragă...
La geamul meu, o pasăre se-oprește
Mă uit la ea și parcă îmi vorbește...
Mă simt de parcă m-aș afla-n văzduh,
Iar dintr-o stea zâmbește Sfântul Duh.
Cât ai clipi din ochi..., numai atât
De mine, soțul meu iar s-a ascuns.
Dar, pentru mine a fost de ajuns
Să văd că el e trist! Și iar am plâns...
Eu plâng până târziu în noapte,
Îmi plâng steaua ce mi s-a stins.
Și-ntreb moartea:,, De ce-ai învins?
Pe el, de ce l-ai luat departe?"
Și lacrimile îmi curg încetișor,
Parcă ar vrea ca sufletu-mi s-aline.
Moarte, de soțul meu mi-e dor!
De ce l-ai luat? Inima plânge-n mine!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (25 decembrie 1996)


Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!



Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Georgeta Nedelcu, adresa este:
