Adaugă citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top autori | Index autori | Albume cu personalități | Albume cu vedete

George Țărnea

Lista completă

Balada morții repetate

Spune-mi că vrei și pot să zbor
Printr-un vârtej amețitor,
Până răsar la tine-n prag,
Să-mi mori de dor, să-ți mor de drag...

Spune-mi că vrei și pot s-ajung
Pe-un drum, oricât ar fi de lung,
Doar ca să-ți vin în ajutor,
Să-mi mori de drag, să-ți mor de dor.

Reflex 108

Prea repede uităm ce-aveam în gând,
Sub apăsarea vorbelor de rând!
Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă lași...
E-atâta ezitare între pași.
Prea repede uităm ce-aveam de spus -
Un zbor în minus, o cădere în plus...
La tine-i vară și la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig.

Reflex 89

Pe toți la fel, nu poți să-i mulțumești,
Rămâne doar să rabzi și să-l iubești
Numai pe unul singur întru toți,
Așa cum încă nici nu ști că poți,
Așa cum încă nici nu poți să ști,
Împodobindu-ți nopțile pustii
Cu numai dorul tău de carnea sa,
Fără prea mult, pe-atunci, a-ți mai păsa
Dacă de-atâtea gânduri, pâna-n zori,
Se va-ntâmpla, iubindu-l, să și mori.

Declanșatorul de plăceri

Același vin - cu nobilă sorginte -
În multe feluri poate fi sorbit
Și poți ușor uita de cele sfinte
Dacă, privindu-l, te și lași orbit.

Cunoscători si neofiți - grămadă -
I se robesc, prin patimă și zel,
Ori cad sleiți de muncă la plămadă,
Dar prețuirea e de-un singur fel...

Așa încât, se cere cumpătare
Și multă cumpănire, feții mei,
Cu cât vorbesc eu despre vin mai tare,
Pe voi vă ducă mintea... la femei.

Ție

Din viață, în de moarte,
Din aproape-n departe,
De la dragoste la ură,
Tu, dintru-nceput măsură
Pentru toți și pentru toate...
Fără tine nu se poate
Întâmpla nimic sub stele,
Tu lumina vieții mele,
Tu blestemul sau tu, leacul,
Pripa care naște veacul,
Mâna care-adoarme clipa,
Tu, strânsura și risipa,
Ții în palmele-ți fragile
Nopți și visuri, munci și zile,
Vindecarea și pierzarea,
Tu, limanul meu și zarea,
Neclintirea mea și zborul,
Tu, pustiul, tu, izvorul,
De la humă la idee,
Tu, întregul meu, Femeie!

Scrisoare de bun rămas

Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Ascultă-mă și lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric și de frig
Și nu mai vreau să știu până la sfârșit
Cine-a iubit frumos, cine-a greșit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine și-a smuls pereții rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut și cine a câștigat
De toate înlănțuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin și prea înalt
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Și cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi.

poezie de George ȚărneaTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
E totul rânduit să se întâmple

Cum să trăiești frumos fără iubire,
Cum să visezi, să umbli, ori să zbori,
Cum să cuprinzi neliniștea din zori
Și pacea din amurg dintr-o privire?
Cum să înoți prin mările de flori,
Cum să te bucuri de întreaga fire
Și viața ta să-și afle împlinire
Fără minunea care dă fiori?
E totul rânduit să se întâmple -
Cu simplitatea unei adieri -
Când de lumină sufletul se umple,
Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri
Ghețarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ți vei afla iertarea nicăieri.

poezie de George ȚărneaTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!
Chiar și iubirea poate să ucidă

Chiar și iubirea poate să ucidă,
Când se supune prețului de cost
Și dovedește astfel să fi fost
Prea dreaptă, prea egală, prea lucidă.

Mai norocos rămâne drumul prost
Decât o cale dreaptă și rigidă,
Când e constrânsă viața să decidă
Între minuni și pământescul rost.

Să tremuri fără somn și-n așteptare,
Când peste vis perdelele se trag
Și disperarea bântuie mai tare,

Fără să știi nimic despre cel drag,
Dar să cunoști cereasca desfătare,
Când umbra sa dă buzna peste prag.

Când ne-am urât și ne-am iubit plângând

Rememorarea de-ntâmplări confuze
Copii crucificați ca niște Criști
Cu paznici veseli pentru îngeri triști,
La marea invadată de meduze.

Ți-am poruncit brutal să nu te miști
Până-ți culeg tot frigul de pe buze,
Cerându-ți mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna că, oricum, exiști.

Dar n-ai să fii niciunde mai cuminte
Și mai supusă altuia nicicând,
Cum doar în noaptea oarbă și fierbinte,

Când ne-am urât și ne-am iubit plângând,
Fără s-avem nevoie de cuvinte,
La câtă moarte adunam în gând.

Reflex 110

E prea puțin ce pot mărturisi,
Dacă-ai fugi și nu te-aș mai găsi,
Dar, ca să afli totul, nu e greu;
Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei
Și-ai să înțelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai fugi și nu te-aș mai afla...

 

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din George Țărnea, adresa este:

 
 
Creează cont | Ai uitat parola?

Căutare


Căutări recente | Top căutări | Info

George Țărnea


poet român

Evenimente biografice

  • 1945 - s-a născut (Sirineasa, Băbeni, Râmnicu Vâlcea)
  • 2003 - a murit (București)