Gabriel Liiceanu

"Fumez, deci exist" ar trebui să stea scris pe blazonul oricărui fumător, fără teama că vreun gânditor ar putea vreodată submina critic această propoziţie care, altfel decât faimoasa sintagmă carteziană, a stat şi ea la baza epocii moderne, exprimându-i în mod lapidar esenţa.

Gabriel Liiceanu în Scrisori către fiul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

lichea

Licheaua este figura eternă a umanităţii.

definiţie de Gabriel Liiceanu în Apel către lichele (1992)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A pune ordine în conceptele fundamentale ale vieţii nu este o chestiune de pedanterie, ci un mod de-a face periodic curat în ograda minţii şi a vieţii tale.

Gabriel Liiceanu în Despre ură (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai că o funcţie sau o conştiinţă nu pot fi iubite, oricât de formidabile ar fi ele. Felul acesta al cuiva de a se insinua în tine printr-o parte a lui — chipul, vocea, felul de a gândi — nu face decât să-ţi deschidă fiinţa către momentul unor întâlniri viitoare, când ajungi să-l cunoşti pe celălalt "în carne şi oase", abia atunci urmând ca relaţia ta cu el să se aşeze în adevărul ei. Dar de câte lucruri imponderabile, de câte detalii, aparent nesemnificative, atârnă reuşita unei întâlniri!

Gabriel Liiceanu în Declaraţie de iubire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgoliul înseamnă a avea demnitatea ce rezultă din conştiinţa propriei valori, vanitatea este dorinţa deşartă după mărire, după ieşitul în faţă, şi asta mână în mână cu nevoia de linguşeală. Orgoliul nu simte nevoia să fie confirmat în conştiinţa pe care o are despre sine şi, de aceea, intră în alertă la orice laudă pe care o suspectează a fi o simplă introducere la linguşeală.

Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai greu lucru, când te apropii de un cuvânt, este să-l dezbraci de hainele de sens pe care cu o cochetărie inepuizabilă, el le-a multiplicat de-a lungul istoriei şi folosirii sale... Cuvintele nu se lasă uşor dezbrăcate. Le-am întâlnit de prea multe ori aşa cum le folosim noi, purtând adică hainele ultimului lor sens... De-abia atunci când facem istoria costumaţiei lor, putem spune că ştim limba, putem spune că înţelegem fiinţa cuvântului în toată amploarea şi frumuseţea ei. Mai mult, de-abia atunci începem să gândim în limba aceea.

Gabriel Liiceanu în Scrisori către fiul meu (2008)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa nu-şi poate face intrarea în lume purtată pe braţele uscate ale abstracţiei.

Gabriel Liiceanu în Isus al meu (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un stat care-şi pedepseşte cetăţenii reproşându-le că se bucură de libertăţile pe care tot el le-a acordat seamănă cu un părinte pervers care-şi pedepseşte copilul că s-a jucat în parc, deşi el îl trimisese acolo.

Gabriel Liiceanu în Dragul meu turnător (2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnalul este cea mai strânsă formă de colaborare cu viaţa care ţi-a fost dată. Este un fel de reverenţă făcută nu-se-ştie-cui, un fel de a arăta că ceea ce ţi s-a dat nu-ţi este indiferent. Pe de altă parte, faptul că ai primit ceva în necunoştinţă de cauză poate să devină sursa unui protest infinit.

Gabriel Liiceanu în Uşa interzisă (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Important este să ieşi din cadenţa generaţiei tale, să evadezi din plutonul în care te rânduieşte vârsta şi, aşa cum până la 50 de ani cuviincios e să priveşti "în sus", către mai vârstnicii de deasupra ta, după 50, frumos e să arunci punţi în urmă, să te uiţi "în jos", lăsându-te iubit de cei mai tineri decât tine.

Gabriel Liiceanu în Scrisori către fiul meu (2008)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!